Iov 21:25 - Biblia în versuri 2014

²⁵ Plină-i de suc. Un altul moare Și doar amărăciune are În suflet – nu s-a bucurat, Din fericire n-a gustat;

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²⁵ Iar un altul moare cu amărăciune în suflet, fără să fi gustat niciodată binele.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁵ În același timp există un alt om care moare cu amărăciune în suflet și fără să fi gustat vreodată fericirea.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁵ Altcineva moare cu sufletul amărât, fără să fi gustat bunăstarea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁵ Altul moare cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁵ Și altul moare în amărăciunea sufletului și nu gustă niciodată din bine.

Iov 21:25 Referans Kwoze

Iov 7:11

De-aceea, eu nu voi tăcea, Ci voi vorbi, neîncetat! Neliniștea mi-a subjugat Sărmana inimă. Mereu, Cât voi simți-n sufletul meu Amărăciuni, am să vorbesc Și am ca să mă tânguiesc.

Езекиел 12:18

Îmi zise: „Fiu al omului, De-un tremur fi-vei scuturat, Când pâinea ți-o vei fi mâncat. Apă vei bea, neliniștit, Căci groaza te va fi-ncolțit.

Qohelet 6:2

De pildă, un om a primit, Din mâna Domnului, avere, Bogății, slavă și putere, Încât nimic nu-i mai lipsește Din tot ce sufletu-i dorește. Însă – precum am văzut eu – Nu e lăsat, de Dumnezeu, Să aibă și vreo bucurie Din ele, căci are să vie Străinul să le folosească Și sufletul să-și veselească. Și-aceasta e deșertăciune Și-un rău, cum nu se poate spune.

Proverbe 14:10

Inima-și știe ale ei Necazuri și nu va lăsa Pe nime-n bucuria sa Să se amestece, vreodată – Nici un străin nu o să poată.

Iov 20:23

Umplut va fi pântecul lui, Doar cu mânia Domnului Ce o să cadă peste el; E săturat omul acel, Doar cu săgeți. De s-a-ntâmplat,

Iov 10:1

„De viață, eu sunt dezgustat. Iată că astăzi, glas am dat Plângerii mele și vorbesc Cu-amărăciunea ce-o simțesc.

Iov 9:18

Să nu răsuflu o clipită Și-amărăciune să înghită Sufletul meu, pe săturate.

Iov 3:20

De ce oare – mă-ntreb mereu – Mai dă lumină Dumnezeu, Celor ce suferă, sau viață Celor ce nu-i pot face față – Cu sufletele necăjite Și cu speranțele-ofilite?

1 Regi 17:12

Ea a răspuns: „Viu e, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu, Că n-am, în casă, copt, nimic. Niște făină – un pumn mic – Pe-un fund de oală, mi-a rămas, Și untdelemn am, într-un vas. Un strop e doar, într-un ulcior Și nu e îndestulător. N-am, înainte-ți, ce să pun. Vreo două lemne vreau s-adun, Să merg acasă, înapoi, Și să gătesc o turtă-apoi. Am s-o mănânc, cu al meu fiu, Iar după-aceea, nu mai știu Cu ce anume-o să trăim. Vom aștepta doar să murim.”

2 Samuel 17:8

Tu îl cunoști, pe împărat Și-asemenea, pe-al său popor. Le știi dar, vitejia lor. Mai știi că sunt înfuriați, Încât pot fi asemănați Cu o ursoaică – precum știți – Ai cărei pui au fost răpiți. Cât despre-al tău părinte-apoi, Știi că e omul de război Și n-o să stea-ntre slujitori, Ca să aștepte-ai zilei zori.

Iov 21:24

Având coapsele încărcate De pătura grăsimilor, Iar măduva oaselor lor

Iov 21:26

Și amândoi dorm, în pământ; Mâncați de-aceiași viermi, ei sânt.