Iov 21:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Și totuși, nu de mult erau În contra Domnului. Ziceau: „Pleacă de pe a noastră cale, Căci noi nu vrem, pe ale Tale Cărări, nicicând, ca să pășim!

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁴ Îi zic lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi! Nu vrem să cunoaștem căile Tale.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Îi zic lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi! Nu vrem să cunoaștem felul Tău de a fi.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Deși ei îi spuneau lui Dumnezeu: «Îndepărtează-te de la noi, căci nu dorim cunoașterea căilor tale!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Și totuși ziceau lui Dumnezeu: ‘Pleacă de la noi. Nu voim să cunoaștem căile Tale.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Și totuși au zis lui Dumnezeu: Depărtează‐te de la noi; căci nu dorim cunoștința căilor tale!

Iov 21:14 Referans Kwoze

Iov 22:17

Cei răi, Domnului, I-au vorbit: „Pleacă de pe a noastră cale, Căci nu voim, pe ale Tale Cărări, să mergem! Dă-ne pace! El, Domnul, ce ne poate face?”

Romani 8:7

Lucruri lumești, cătând mereu, Vrăjmaș Îi ești lui Dumnezeu, Pentru că firea pământească Nu poate să se învoiască Să se supună Legii Lui – Adică Legii Domnului.

Psalmi 10:4

Cel rău – trufaș – zice mereu: „Nu pedepsește Dumnezeu! Căci Domnul nici măcar nu este, Ci totul este o poveste!” Astfel de gânduri, cel rău are.

Proverbe 1:29

Căci au urât a mea știință Și n-au ales, spre folosință,

Romani 1:28

Fiindcă nu au căutat, Pe Dumnezeu, de-a-L fi păstrat În conștiința lor, mereu, Au fost lăsați, de Dumnezeu, În voia minții lor stricate, Nelegiuite, blestemate, Și astfel, fost-au săvârșite Lucruri ce nu-s îngăduite.

Luca 8:37

Norodul Gherghesenilor, Speriat de ce s-a petrecut, Să părăsească-acel ținut, Îl sfătuise, pe Iisus. Cu ucenicii, El S-a dus, Luă corabia și-apoi, Trecură lacul, înapoi.

Luca 8:28

Când, pe Iisus, el L-a zărit, A scos un țipăt ascuțit Și-a căzut jos: „Vai! Ce am eu” – A zis – „Fiu al lui Dumnezeu, Iisuse, cu Tine, a face?! Să nu mă chinui! Să-mi dai pace!”

Habacuc 1:15

Cu undița, îi prinde el Și-i trage-n mreaja lui, astfel. De-aceea, el se veselește Și bucuria-l năpădește.

Proverbe 1:22

„Până când oare, proștilor, Prostia doar o s-o iubiți? Iar voi cei cari batjocoriți, Când încetați a vă plăcea Batjocura, și-asemenea, Nebunii când au să sfârșească, Știința, să o mai urască?

Proverbe 1:7

Frica de Domnu-n conștiință, E început pentru știință. Dar cei nebuni – pierzând măsura – Nesocotesc învățătura. Și-nțelepciunea. Fiul meu,

Psalmi 10:11

Își zice-n inimă, mereu: „Toate le uită Dumnezeu! Și-ascunde Fața și, astfel, Nimic – în veci – nu vede El!”

Iov 34:27

Pe cei mari cari s-au abătut De pe-al Lui drum. Ei au făcut

Iov 35:10

Dar nu zic: „Al meu Ziditor Unde-i? Unde e Dumnezeu, Cari ne insuflă, tot mereu – Noaptea – cântări de veselie?

Isaia 30:11

Așa că, dați-vă din drum! Plecați de pe cărare-acum! În pace, ne lăsați cu Cel Cari Sfânt Îi, e lui Israel!”

Ieremia 9:6

„Mijlocul de fățărnicie Îți este locuință, ție. Fățarnici, ei se dovedesc Și, să Mă știe, nu voiesc.”

Psalmi 95:10

Ani patruzeci, ei M-au scârbit, Încât ajuns-am de-am rostit În Mine: „Iată un popor Cari este neascultător, A cărui inimă-i vădită Precum că este rătăcită, Iar a Mea cale nu o știe.”

Ieremia 2:31

O, neam de oameni răi, luați Seama la Domnul și-ascultați Cuvântul Lui: „Am fost Eu, oare, Drept o pustie arzătoare, Pentru Israel, sau o țară Plină de-ntunecime-amară? De ce a zis poporul Meu: „Slobozi am fost noi, tot mereu, Și-ntotdeauna ne-a fost bine Nu vrem ca să venim la Tine!”?