Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 20:17 - Biblia în versuri 2014

17 În felu-acesta, cel rău piere Făr’ a vedea râuri de miere – Și nici de lapte – iar apoi,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

17 Nu se va mai bucura de pârâuri, de râuri de miere și smântână.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Nu se va mai bucura de pâraie, de râuri de miere și lapte.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Nu va mai vedea în văi râuri și torente de miere și de unt.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Nu-și va mai plimba privirile peste pâraiele și râurile de miere și de lapte,

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Nu se va desfăta în pâraie, râuri curgătoare de miere și unt!

Gade chapit la Kopi




Iov 20:17
15 Referans Kwoze  

Atuncea, cel bogat strigă, Către Avram, și îl rugă: „Părinte-Avrame, te îndură – Că mi-e uscată limba-n gură, De când mă chinui, în văpaie – Pune-l pe Lazăr, să-și înmoaie, Degetu-n apă – să grăbească – Să vină să mă răcorească!”


În jurul meu; mi s-au scăldat Pași-n smântână și-a vărsat Untdelemn stânca, lângă mine.


„Apoi, un râu, eu am văzut, Iar apa lui, mi s-a părut A fi de-o limpezime care, Numai cristalul o mai are. Aceasta era apa vie, Ieșind din jilțul de domnie, Cari este al lui Dumnezeu, Precum și-al Mielului, mereu.


Cei care sunt nenorociți, Precum și cei ce sunt lipsiți, Caută apă ca să bea, Însă nu au parte de ea. Chiar și-a lor limbă s-a uscat, De setea ce i-a încercat. Eu, Domnul, îi voi asculta Și ne-ncetat cu ei voi sta, Căci Eu, Domnul lui Israel, Nu îi voi părăsi, defel.


Ele vor dărui, apoi, Un lapte-atât de-mbelșugat, Încât cu toți vor fi mâncat Smântână numai. Cei din țară, Parte atunci, vor avea iară, De miere și smântână. Iată,


Când al ei fiu are să vină, Va mânca miere și smântână, Până când el va căpăta Deprinderea de-a-ndepărta Răul, putând a înțelege, Binel-apoi de a-l alege.


Cu grâul cel mai bun, mereu, L-aș fi hrănit – atuncea – Eu, Iar după-aceea – mai mult încă – Cu miere-l săturam, din stâncă.


Când călărețul cel pe care, Drept sprijin, împăratu-l are, Aste cuvinte-a auzit, Plin de dispreț, a glăsuit: „Peste putință! Nu cred eu! Chiar de va face Dumnezeu, Mâine, ferestre-n cer, cumva, Cum să se-ntâmple-așa ceva?” Prorocul zise-atunci: „Nu crezi? Ei bine, mâine ai să vezi Tu însuți lucrurile-acele, Însă nu vei mânca, din ele.”


Miere și unt i-au dat apoi, Brânză de vaci și multe oi. Toate – la David – ei le-au dus Și-n urmă, în ăst fel, au spus: „Poporul care te-a-nsoțit, De foame, mult a suferit, De sete și de oboseală, Stând în pustiu, fără-ndoială.”


Deci toți aceia – îți spun Eu, Că n-au să vadă țara lor, Pe care Eu, părinților, Jurat-am că le-o dăruiesc. Toți cei ce Mă nesocotesc, Nu vor putea să intre-n ea, Nicicând, și nu o vor vedea.


Cu unt și lapte, să-l servească. Totul, când fost-a pregătit, Avram a stat și i-a slujit, Până cei trei s-au ospătat. După ce masa-au terminat, Ei s-au spălat și au vorbit Cu-Avram, care stătea smerit,


La voi – veni-voi, încurând, Ca să vă mut în altă țară. Pâine și grâu veți avea iară, Căci câmpul ei, pâine rodește, Iar via, mândră, se vădește.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite