Iov 2:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Prietenul. S-au așezat – Înconjurându-l – pe pământ Și n-au mai scos nici un cuvânt O săptămână, căci știau Ce mari dureri îl chinuiau.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹³ Apoi s-au așezat lângă el, pe pământ, timp de șapte zile și șapte nopți. Ei nu i-au spus niciun cuvânt, căci vedeau că durerea îi era foarte mare.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Au stat pe pământ șapte zile și șapte nopți. Ei nu au pronunțat atunci niciun cuvânt – pentru că vedeau cât de mare era durerea lui Iov.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Au șezut cu el pe pământ șapte zile și șapte nopți și nimeni nu i-a spus niciun cuvânt, căci vedeau că durerea lui era foarte mare.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Și au șezut pe pământ, lângă el, șapte zile și șapte nopți, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cât de mare îi este durerea.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Și au șezut jos cu el pe pământ șapte zile și șapte nopți și niciunul nu i‐a vorbit un cuvânt, căci vedeau că mâhnirea lui era foarte mare.

Iov 2:13 Referans Kwoze

Geneza 50:10

Când au ajuns în Canaan, Trecând dincolo de Iordan – În câmpul lui „Atad” chemat – Pe loc, convoiu-acel a stat, Iar Iosif a orânduit, În cinstea celui ce-a murit, Un bocet, care a ținut O săptămână, ne-ntrerupt.

Езекиел 3:15

La Tel-Abib, am mers apoi, La cei ce-au fost prinși de război, În al Haldeilor hotar, La apa râului Chebar. O săptămână, am rămas În al lor mijloc, fără glas Și mă simțeam înmărmurit.

Neemia 1:4

Când aste lucruri le-am aflat, Îndată – jos – m-am așezat. Am plâns amar și m-am jelit, Mai multe zile. Am postit, Cu rugi la Cel care-i mereu, Al cerurilor Dumnezeu.

Isaia 3:26

Vor geme porțile pe care Fiica Sionului le are, Căci despoiată va fi ea Și pe pământ are să stea.

Psalmi 77:4

Tu îmi ții pleoapele deschise, În timp ce glasu-mi amuțise, Din pricină că mă frământ Și-nvăluit de gânduri sânt.

Iov 4:2

Și zise: „Dacă îndrăznim Noi, ție – astăzi – să-ți vorbim, Atunci ai să te superi, oare? Eu n-am să tac, măi frățioare. Căci cine ar putea să tacă? Vorbi-voi, chiar de n-o să-ți placă!

Geneza 1:8

În urmă, seara s-a lăsat. Zorii apoi s-au revărsat Cernându-și peste toate roua. Și-astfel s-a dus ziua a doua.

Geneza 1:5

Lumina, a chemat-o „Zi”, Iar întuneric cât va fi, „Noapte”, nume i-a ticluit. Și astfel, seara a venit, Apoi a fost o dimineață – Avem deci prima zi în față.

Esdra 9:3

Atuncea când am auzit Lucrul acesta, m-am mâhnit. Straiul pe care l-am purtat – Și-a mea manta – le-am sfâșiat. Mi-am smuls părul din cap de-ndată Și a mea barbă, totodată.

Isaia 47:1

„Pogoară-te – degrabă – până Ai să ajungi jos, în țărână, Fiică a Babilonului Și doar lutul pământului Drept așternut – de-acum – să-ți fie, Să nu ai scaun de domnie, Fecioară a Haldeilor; Pentru că-n fața tuturor, Nu vei mai fi bine văzută, Drept subțirică și plăcută.

Iov 3:1

Apoi, când gura și-a deschis

Plângerile 2:10

Bătrânii cari în Sion sânt, Și-au pus țărână-n cap și tac, Stând pe pământ, cu strai de sac. Fecioarele cele pe care Mândrul Ierusalim le are, Își pleacă capul în pământ, Căci prinse de tristețe sânt.