Iov 2:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Căci ei nu l-au recunoscut Pe Iov, atunci când l-au văzut. Atât de mult era schimbat, Încât ei s-au înspăimântat. Au plâns apoi, neîntrerupt, Mult timp. Mantalele și-au rupt, Pumni de țărână au zvârlit Spre cer și-apoi s-au tânguit, Văzând cât li-e de apăsat

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹² Ridicându-și ochii de departe, nu l-au mai recunoscut. Ei și-au ridicat glasul și au plâns. Fiecare și-a sfâșiat mantia și au aruncat cu țărână spre cer, deasupra capetelor lor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Când au privit de la distanță spre el, l-au recunoscut cu mare dificultate. Ei au început să îl compătimească și să plângă. Și-au rupt hainele subțiri și lungi pe care le purtau și și-au pus praf de pământ pe cap.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Și-au ridicat ochii de departe și nu l-au recunoscut; și-au ridicat glasul și au plâns; și-a sfâșiat fiecare mantaua și au aruncat praf deasupra capetelor spre ceruri.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Ridicându-și ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Și au ridicat glasul și au plâns. Și-au sfâșiat mantalele și au aruncat cu țărână în văzduh deasupra capetelor lor.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Și și‐au ridicat ochii de departe și nu l‐au cunoscut; și și‐au înălțat glasul și au plâns. Și și‐au rupt fiecare mantaua și și‐au presărat pulbere peste capete spre ceruri.

Iov 2:12 Referans Kwoze

Езекиел 27:30

Strigăte mari și jalnice Și țipete amarnice Vor scoate, din pricina ta. Doar în cenușă ei vor sta Și de necazul tău cel mare, Pe cap, țărână-au să-și presare.

Plângerile 2:10

Bătrânii cari în Sion sânt, Și-au pus țărână-n cap și tac, Stând pe pământ, cu strai de sac. Fecioarele cele pe care Mândrul Ierusalim le are, Își pleacă capul în pământ, Căci prinse de tristețe sânt.

Neemia 9:1

În luna-a șaptea, când sosi A douăzeci și patra zi, Fiii poporului pe care Neamul lui Israel îi are, Numai în saci se îmbrăcară Și-n cap, țărână, își turnară, Căci un post mare au vestit.

Iov 1:20

S-a ridicat și, buimăcit, De toate câte le-a aflat, Mantaua el și-a sfâșiat Și și-a tuns capul. Prăbușit Cu fața la pământ, zdrobit De-aste-ntâmplări, s-a închinat, Lui Dumnezeu și-a cuvântat:

Iosua 7:6

Când Iosua a auzit, De-nfrângerea ce-a suferit Poporul său, și-a sfâșiat Haina și-apoi s-a aruncat, Jos, în țărână, și-a zăcut Până când seară s-a făcut – Acolo-n fața Domnului – Șezând lângă chivotul Lui. Bătrânii toți, din Israel, Au fost alăturea de el, Și-n cap, țărână, și-au turnat.

Revelația 18:19

Când se jeleau pentru cetate, Țărână-n cap își aruncau, Țipau plângând, se tânguiau Și-n urmă, toți strigat-au: „Vai! Cetate mare, tu erai! Doar lucruri scumpe-ai târguit Și astfel, i-ai îmbogățit, Neîncetat, pe-aceia care, Corăbii, au avut, pe mare! Vai! Într-o clipă, am văzut, Cum în pustiu, te-ai prefăcut!”

Iov 19:14

Iar rudele m-au părăsit. Neamuri – de-aproape – m-au uitat: Sunt singur și înstrăinat.

Estera 4:1

Când Mardoheu a auzit Tot ceea ce s-a poruncit, Haina și-a rupt și s-a-mbrăcat În sac și-apoi și-a presărat Cenușă-n cap. Astfel gătit, El, prin cetate, a pornit Să-și strige-amărăciunea mare, Cu țipete sfâșietoare.

2 Samuel 13:36

Abia sfârăise vorba, când În sală, au intrat, plângând, Toți fiii împăratului. David și slujitorii lui – Văzându-i pe tineri-acei – Au început de-au plâns și ei.

1 Samuel 30:4

În hohote au izbucnit Cu toții și s-au tânguit.

1 Samuel 11:4

Astfel, un grup de soli s-a dus Până la Ghibea și au spus – La toți cari fost-au în cetate – Ce încercări neașteptate Lovit-au Iabesul. De-ndat’, Întreg poporul a strigat Și-a plâns apoi, cu mic, cu mare. Ghibea era cetatea-n care, Saul, în acel timp, ședea.

Judecători 2:4

Îngerul Domnului a spus Aceste vorbe și S-a dus, Lăsând ochii poporului, Înlăcrimați, în urma Lui. Israelul s-a tânguit

Geneza 27:34

Esau, atuncea, l-a rugat, Pe tatăl său, și-a stăruit Când vorbele i-a auzit: „Tată! Mă binecuvintează!” El nu voia, nicicum, să crează, Că altul, locul, i-a luat.

1 Samuel 4:12

Un om, din Beniamin, s-a dus La Silo, veste, de-a adus. El, hainele, și-a sfâșiat, Țărână-n creștet și-a turnat Și către Silo a pornit.

Esdra 9:3

Atuncea când am auzit Lucrul acesta, m-am mâhnit. Straiul pe care l-am purtat – Și-a mea manta – le-am sfâșiat. Mi-am smuls părul din cap de-ndată Și a mea barbă, totodată.