Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 2:11 - Biblia în versuri 2014

11 Iov, trei prieteni, a avut. O înțelegere-au făcut Cei trei, după ce-au auzit Ce-a pățit Iov. S-au sfătuit Să meargă, să îl viziteze, Voind să îl îmbărbăteze; Plângând cu el alăturea, Sperau să-l poată mângâia. Întâiul, din Teman, sosise Și, Elifaz, el se numise. Bildad, din Șuah, l-a-nsoțit Și cu Țofar care-a venit La el tocmai de la Naama. Pe cei trei îi cuprinse teama,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

11 Trei prieteni de-ai lui Iov, și anume temanitul Elifaz, șuhitul Bildad și naamatitul Țofar, au auzit de nenorocirea care s-a abătut asupra lui și s-au înțeles să meargă împreună la el, ca să-l compătimească și să-l consoleze.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Trei dintre prietenii lui Iov – care se numeau Elifaz din Teman, Bildad din Șuah și Țofar din Naamat – au auzit despre dezastrul care a venit împotriva lui; și au decis să meargă împreună la el ca să îl susțină moral, intenționând să îl încurajeze.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Și au auzit trei prieteni de-ai lui Iob de tot răul acesta care a venit asupra lui și a venit fiecare din locul său: Elifáz din Temán, Bildád din Șúah și Țofár din Naamáh, ca să-l compătimească și să-l mângâie.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Șuah și Țofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l loviseră. S-au sfătuit și au plecat de acasă să se ducă să-i plângă de milă și să-l mângâie.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Și trei prieteni ai lui Iov au auzit de tot răul acesta care venise peste el și au venit fiecare din locul său: Elifaz, Temanitul și Bildad Șuahitul și Țofar Naamatitul; și s‐au vorbit între ei să vină să‐l compătimească și să‐l mângâie.

Gade chapit la Kopi




Iov 2:11
34 Referans Kwoze  

Vă bucurați și fiți voioși, Alături de cei bucuroși, Dar să-nvățați a plânge-apoi – Cu toți cei care plâng – și voi.


Frați și surori iar au venit; Prietenii toți s-au grăbit Să vină să îl viziteze. L-au plâns și, să-l îmbărbăteze, Pe rând apoi l-au mângâiat Pentru tot ceea ce-a-ndurat, Pentru necazul pătimit, Cu care Domnul l-a lovit. A lui credință, neclintită, Era acuma răsplătită. Atunci, în dar, Iov a primit Câte-un chesita aurit Și un inel de aur pur De la cei cari, în al său jur, S-au strâns; astfel l-au ajutat.


Iată cuvântul Domnului, Privind soarta Edomului. Domnul oștirii, astfel, spune: „Nu e-n Teman, înțelepciune? Sau chibzuința a pierit, De la cei care au vădit Că pricepuți sunt, în popor? S-a dus înțelepciunea lor?”


Prietenul adevărat Te va iubi, neîncetat, Iar când necazul te lovește, El, frate bun, se dovedește.


„Bolnavul – deci acela care Bolește – drept la milă are De la prietenul iubit, Chiar dacă el a părăsit Frica de Cel Atotputernic.


Când suferă un mădular, Vor suferi cu toate dar. Când prețuit are să fie Un mădular, de bucurie, Pline vor fi toate astfel, Fiind alăturea de el.


Ea îl născuse pe Zimran Și pe Iocșan și pe Medan, Pe Madian, Ișbac și-n urmă,


Pentru că satul se găsea Atât de-aproape, mulți Iudei, Au coborât, pân’ la femei – La Marta și Maria – vrând, Cu toți să le mângâie. Când


Vă rog prieteni, s-aveți milă De mine, căci mi-e foarte greu! Iată, mâna Lui Dumnezeu, Cât de puternic m-a lovit!


„Eu, foarte des, am ascultat Aceste lucruri ce-mi spuneți. Dar voi însă, cu toți sunteți Mângâietori supărăcioși, Cari vor să pară conștiincioși.


Cei cari, din Tema, sunt plecați, Privesc apele-nviorați; Pe cei din Seba, i-au umplut Speranțele, când le-au văzut.


Încă o soață și-a luat Avram – Chetura s-a chemat. Ea îl născuse pe Zimran Și pe Iocșan și pe Medan, Pe Madian, Ișbac și-n urmă Șuah. Iocșan, pe a sa urmă, Lăsă pe Seba și Dedan.


Toți fiii – fiicele, la fel – Au vrut să-l mângâie, dar el, Pe toți, i-a-ndepărtat, zicând: „Eu mă voi pogorî, plângând, În locuința morților, La fiul meu.” În drumul lor


Din seminții ce se iviră Din fiii lui Esau, ieșiră Și comandanți. Din Elifaz: Teman, Omar, Țefo, Chenaz,


Teman, Omar, Țefo și-apoi, Veniră, iute, încă doi: Deci Gaetam și cu Chenaz – Toți îi sunt fii lui Elifaz.


Vă-ndemn apoi, să nu-i uitați Pe cei ce sunt întemnițați, Ca și cum v-ați afla chiar voi, În lanțurile lor; apoi, Nici pe cei care-s chinuiți, Căci toți, un trup, alcătuiți.


Aceste două lucruri, iată Că ți s-au întâmplat, deodată. Dar cine te va plânge, oare? Te plânge foametea cea mare, Dărăpănarea, pustiirea Cu sabia și nimicirea. „Cum pot ca să te mângâi Eu?”


Nu-l părăsi pe-amicul tău, Și nici pe cel al tatălui; Însă, în casa fratelui, Să nu te duci când îți e rău, În ziua necazului tău.


Acela cari o să-și adune Prieteni mulți, să aibă știre Că-i are spre nenorocire; Dar câte un prieten poate A fi mai bun decât un frate.


După ce Domnul a sfârșit Cu Iov, S-a-ntors și i-a vorbit Lui Elifaz ce-alături sta: „Aprinsă-i, împotriva ta, A Mea mânie-nvolburată! Gata-i de a fi revărsată Asupră-ți și peste cei doi Amici ai tăi, pentru că voi Atât de drept n-ați glăsuit La fel ca Iov, când ați vorbit De Mine. De vreți să scăpați,


Acuma iată, mă urăsc Acei în cari mă încredeam, Iar cei pe care îi iubeam – Cu toții – împotrivă-mi vin.


Bildad, din Șuah, a urmat La rând și-astfel a cuvântat:


Ai mei prieteni, însă eu, Cu lacrimi, rog pe Dumnezeu,


Iov a sfârșit de cuvântat. Prietenii l-au ascultat În liniște, iar Elifaz Și-a ridicat al său obraz, Spre el, și astfel i-a vorbit:


Pricina mea. Voi sunteți buni, Numai să făuriți minciuni! Doctori sunteți, dar niciodat’, Pe nimeni nu ați vindecat.


Bildad, din Șuah, a luat Cuvântul: „Noi te-am ascultat!


Iobab, în urmă, a murit; Hușam, în locu-i, a venit, Din țara Temaniților.


Când Efraim a auzit Ce s-a-ntâmplat, s-a necăjit, Iar frații lui s-au adunat Și să îl mângâie-au cătat.


Cei trei, cu sufletele pline De spaimă, grabnic, au fugit, Porunca de-au îndeplinit. Astfel scăpat-a Elifaz Bildad și Țofar, de necaz. Iov, pentru ei, a înălțat Domnului rugi, de i-a iertat Măritu-n bunătatea Lui.


Vitejii, în Teman aflați, Atunci, vor fi înspăimântați, Iar cei din muntele pe care Esau în stăpânire-l are, Uciși – cu toții – au să fie.


Iobab, în urmă, a murit – Hușam, în locu-i, a venit, Din țara Temaniților.


Apoi Bet-Dagon a urmat; Macheda-n urmă-i s-a aflat, Cu Nama și cu Ghederot. Cuprinse-au fost în șirul tot, Șaișpe cetăți – atunci – de toate, Cu satele învecinate.


Sfârșind Iov vorba, Elifaz ‘Nalță din palme-al său obraz,


Țofar, cuvântul, a luat Și-a zis: „Noi toți te-am ascultat!


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite