Iov 19:2 - Biblia în versuri 2014

² „Cât oare, îmi mai întristați Cu vorbele ce le-aruncați,

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

² „Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți zdrobi cu vorbe?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² „Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți strivi cu vorbe?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² „Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți zdrobi prin cuvinte?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² „Până când îmi veți întrista sufletul și mă veți zdrobi cu cuvântările voastre?

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Până când îmi veți necăji sufletul și mă veți zdrumica cu cuvinte?

Iov 19:2 Referans Kwoze

Revelația 6:10

Aceste suflete strigau, Cu un glas tare, și ziceau: „Stăpâne Doamne, până când, Să zăbovești, mai ai de gând? Tu, cari ești sfânt și-adevărat, Când ai să judeci, răzbunat Să fie sângele, din noi, Să faci să cadă el apoi, Pe fața-ntregului pământ Și peste cei cari, pe el, sânt?”

Proverbe 18:21

Limba, putere, dovedește: Moarte și viață stăpânește; Acel care i-a arătat Iubire, fi-va săturat Din roada ei. Cine găsește

Proverbe 12:18

Când ușuratic vă vorbește Un om, acela vă rănește Ca sabia cea ascuțită; Dar vorba, de-nțelept rostită, O să aducă vindecare.

Psalmi 64:3

Limba le e asemuită Cu sabia cea ascuțită, Iar ale lor cuvinte sânt Precum săgețile în vânt,

Psalmi 59:7

Din gura lor, răul țâșnește. Pe buze, sabia lucește Și zic: „Cine aude oare, Căci nu e nimenea sub soare?”

Psalmi 55:21

Dulci ca smântâna, se vădesc Ale lor guri, când glăsuiesc. În inimi de privești apoi, Vedea-vei că poartă război. Ale lor vorbe sunt frumoase, Dar ele sunt alunecoase Ca untdelemnul din măsură. Însă atunci când ies din gură, Drept niște săbii se vădesc.

Psalmi 42:10

Îmi simt bietele oase, toate, Parcă-s de sabie sfărmate, De câte ori mă întâlnesc Dușmanii mei și îmi vorbesc Plini de dispreț și cu gând rău: „Unde e Dumnezeul tău?”

Psalmi 13:1

Până când oare, vei uita Doamne, de mine? Fața Ta, Ți-o vei ascunde Tu, mereu?

Iov 27:2

„Viu este Domnul, Cel ce poate Să-mi dea – însă nu-mi dă – dreptate. Viu este Cel Atot Puternic, Iar mie – un biet rob netrebnic – Îmi amărește viața. Eu,

Iov 18:2

„Spune-mi dar, când vei înceta, Cu toată vorbăria ta?

Iov 8:2

Dar până când ai să vorbești, Astfel? Oare, nu te gândești Că vorbele-ți rostite sânt Precum e un puternic vânt?

Judecători 16:16

Fiindcă ea îl necăjea Și zi de zi îl chinuia Cu rugăminți, fără-ncetare, El a simțit, atunci, o mare Neliniște – ca și un rău De moarte – în sufletul său.

Iov 19:1

Iov, după ce a ascultat, La rândul său a cuvântat:

Iov 19:3

Sărmanul suflet? M-ați lovit De zece ori! M-ați osândit! Dar oare, nu vă e rușine Să vă purtați așa, cu mine?

Iov 27:12

Deci dacă știți toate aceste, Atunci de ce vorbiți prostește?