De-a lămpii rază, niciodată, N-o să mai fie luminată. Glasuri de miri nu sunt în ea – Nici de mirese-asemenea. Toate, le va fi suferit, Pentru tot ce a făptuit: Pentru că negustorii cari Erau ai ei, au fost mai mari Decât toți ceilalți care sânt Pe fața-ntregului pământ; Pentru că fost-au amăgite Popoarele, fiind uimite De-a ei vrăjitorie mare;
Cum că se poate întâmpla Să li se stingă candela, Să se pogoare sărăcia Și să-i cuprindă; iar mânia Lui Dumnezeu să îi lovească Și-n felu-acesta să simțească Durerea, pe acest pământ,
Când Eu te sting, când vei pieri, Cerul îl voi acoperi, Iar stelele pe el aflate, Atunci vor fi întunecate. Soarele ce răsare-n zori Îl voi acoperi cu nori, Iar luna nu va mai putea, Lumina ei, ca să o dea.