Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 18:4 - Biblia în versuri 2014

4 Dar te gândește, dacă poți: Oare, pentru a ta mânie, Pământul trebuie să fie Pustiu, iar stâncile, cu toate, Din locurile lor, mutate?

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

4 Pentru tine, care te sfâșii în mânia ta, să fie părăsit pământul? Sau să se mute stânca din locul ei?

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Pentru tine, care te sfâșii în marea ta supărare, oare să fie uitat pământul? Sau să fie mutate stâncile din locul lor?

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Tu, care ești ros de mânia ta, oare pentru tine să fie abandonat pământul și stânca să se mute din locul său?

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Oare pentru tine, care te sfâșii în mânia ta, s-ajungă pustiu pământul și să se strămute stâncile din locul lor?

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Tu care singur te sfâșii în mânia ta, să se părăsească oare pământul pentru tine și să se strămute stânca din locul ei?

Gade chapit la Kopi




Iov 18:4
13 Referans Kwoze  

Mă urmărește Cel Prea Sfânt, Cu furie: din dinți scrâșnește Și cu mânie mă lovește. El, cu privirea, mă străpunge Și-a lui pedeapsă mă ajunge.


Așa cum muntele-a murit Surpându-se, cum a pierit, Din locul ei din veac, o stâncă,


Carnea, în dinți am să mi-o iau, Iar viața, miză-n joc, o dau!


Are un duh, iar duhu-acel – Când îl apucă – îl muncește, Și-atât de mult îl chinuiește – Întrecând orișice măsură – Până când spume, e la gură. Atât de mult, dracul îl ține. Încât de-abia își mai revine.


Când îl apucă, îl trântește Jos, la pământ, și-l tăvălește; De spume, gura îi e plină, Dinți-i scrâșnesc, capu-i se-nclină, Trupul – puțin – îi mai zvâcnește Și-apoi, Doamne, înțepenește. Pe ucenici, eu i-am rugat Să-l vindece. Au încercat Zadarnic, căci n-au reușit.”


Va trece cerul și pământul, Dar nu va trece-n veci cuvântul Care a fost rostit de Mine! – Al Meu cuvânt, veșnic, va ține.”


Dar Dumnezeu l-a auzit Și cu blândețe i-a vorbit: „Faci bine că te-ai mâniat Pentru acest arbust uscat?” Iona a zis mânios foarte: „Fac bine! Da, până la moarte, Că mă înfurii! Așa-s eu!”


„Nelegiuirea cea pe care Iuda și Israel o are” – Îmi zise Domnul – „negreșit, Peste măsură s-a-nmulțit! Omorurile – am văzut – Precum că țara au umplut. Și-am mai văzut că în cetate Se află numai nedreptate. Ei fac așa, pentru că zic Că „Domnul nu vede nimic, Fiindcă Domnu-a părăsit Această țară, negreșit!”


Chiar dacă nu se vor mai ține Munții în locurile lor, Iar culmile dealurilor Au să se miște, totuși, Eu Am să te îndrăgesc mereu. Dragostea Mea va rămânea La tine și de-asemenea, Nu am să-Mi calc cuvântul dat, Nici legământul încheiat, Prin care pace am făcut, Pentru că milă am avut. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Învățătură. Tu voiești, Dreptatea Mea, s-o nimicești? Osândă, vrei să Îmi dai Mie, Ca să îți scoți dreptate, ție?


Nebunul, în mânia sa, Piere ucis. Pe prost, la fel, Îl mistuie focul din el.


Oare de ce, ne socotești Drept dobitoci, și ne privești De parcă vite-am fi cu toți?


Stinsă-i lumina celui rău, Iar flacăra focului său Nu are să mai strălucească.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite