Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 18:18 - Biblia în versuri 2014

18 Este împins, de la lumină, În beznă. Pentru a sa vină, Din lume, este izgonit

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

18 Este tras de la lumină în întuneric și este alungat din lume.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Este tras de la lumină în întuneric; și este alungat din lume.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Va fi condus de la lumină la întuneric și va fi izgonit din lume.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Este împins din lumină în întuneric și este izgonit din lume.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Va fi împins din lumină la întuneric și va fi gonit din lume.

Gade chapit la Kopi




Iov 18:18
17 Referans Kwoze  

Precum un vis, el o să zboare Și vor pieri ale lui șoapte Ca și vedenia de noapte.


Să plec spre țara umbrei morții. Voi trece peste pragul porții, În țara cea de beznă plină, Unde-ntunericu-i lumină!”


Ca valurile înspumate Care aleargă-nfuriate, Mereu, pe fața mărilor, Își spumegă rușinea lor Oameni-aceștia. Fiecare, Stele-au ajuns, rătăcitoare; Iar pentru ei, fost-a păstrată Doar negura întunecată, Și-o vor primi, pentru vecie.


În acest fel, s-a pomenit Precum că este izgonit Din mijlocul oamenilor. Apoi, asemeni fiarelor Ajunse-a fi inima lui, Iar locul împăratului S-a dovedit a fi-n pustie, Acolo unde – cum se știe – Măgari sălbatici se găsesc, Căci ei acolo viețuiesc. Doar iarba ce se dă la boi A fost mâncarea lui apoi, Și doar cu roua cerului Udat fusese trupul lui, Până când el a priceput Și până a recunoscut Căci Cel Prea-Nalt Se dovedește Singurul care stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor, Și că El poate, precum vrea, Doar cui voiește, să le dea.


Atunci, în clipa ‘ceea chiar, Văzut-a Nebucadențar Precum că fost-a împlinit Cuvântul ce i s-a vestit. Ajuns-a izgonit să fie Din marea lui împărăție, Din mijlocul oamenilor. Trăind alături fiarelor, Doar iarbă a mâncat apoi, Așa precum se dă la boi. Udat ajuns-a trupul lui, Numai de roua cerului. În urmă, părul i-a crescut Atât de mult, că s-a făcut Asemeni penelor pe care, Pe trup doar vulturul le are. Și unghiile i-au crescut Și-atât de mari i s-au făcut, Fiind asemeni ghearelor Neamului zburătoarelor.”


De răutate e surpat Cel rău; dar cel neîntinat, La moarte chiar, nădăjduiește.


Spre El. Apoi, vei depărta Fărădelegi, din casa ta Și-astfel n-o să se pripășească, În cortu-ți, să mai locuiască – Vreodată – nedreptatea. Deci,


Pe toți acești, El i-a învins: În miezul zilei, i-a împins În beznă, unde i-a lăsat Să bâjbâie, neîncetat, Conduși de-amăgitoare șoapte, De parcă-ar fi în miez de noapte.


De ce oare – mă-ntreb mereu – Mai dă lumină Dumnezeu, Celor ce suferă, sau viață Celor ce nu-i pot face față – Cu sufletele necăjite Și cu speranțele-ofilite?


Spaima, în suflet, i-a rămas Și-l urmărește, pas cu pas.


Nenorociri nenumărate, Iar bogățiile-adunate De el, iute sunt nimicite Căci de-un foc mare-s mistuite. Iar focul care le-a cuprins, De nimeni nu a fost aprins; El îl va arde pe cel rău, Cu tot ce-a fost în cortul său.


De vântul răsăritului E smuls din locuința lui.


Toți oamenii se-nveselesc Atunci când cei răi părăsesc Pământul ce l-au locuit, Când casa lor s-a prăpădit.”


Asemeni unei mingi, zvârlit Tu ai să fii, pe un pământ Întins, care-ți va fi mormânt. Carele tale minunate, Acolo fi-vor adunate. Tu ești ocara cea pe care Casa stăpânului o are!


El, pașii oamenilor Săi, Îi va păzi, pe-ale lor căi; Însă cei răi sunt nimiciți Și-n întuneric risipiți. Căci omul n-o să biruiască Doar prin puterea-i omenească.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite