Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 17:14 - Biblia în versuri 2014

14 Când gropii-i zic: „Ești tatăl meu!” Iar viermilor, „mamă-mi sunteți”, Acum să mă-ntrebați voi vreți,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

14 dacă strig gropii: «Ești tatăl meu!» și viermelui: «Mama mea!» sau «Sora mea!»,

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Zic gropii: «Ești tatăl meu!» și viermelui: «Tu ești mama mea!» sau «Tu ești sora mea!».

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Am strigat către groapă: «Tu ești tatăl meu», și către vierme: «Mama mea și sora mea!».

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 când strig gropii: ‘Tu ești tatăl meu!’ Și viermilor: ‘Voi sunteți mama și sora mea!’

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 strig gropii: Tu ești tatăl meu! Viermelui: Tu ești mama mea și sora mea!

Gade chapit la Kopi




Iov 17:14
15 Referans Kwoze  

Căci știu că nu va fi lăsat Sufletul meu, făr’ ajutor, În locuința morților; Iar Domnul n-o să-ngăduiască, În nici un fel, să putrezească Cel care-I este prea iubit.


Așa este dar, fraților, Și cu-nvierea morților. Trupul cu care – ați văzut – Că fiecare ne-am născut, E semănat în putrezire, Dar înviază-n nemurire.


În locuința morților, Tu vei avea, însoțitor, Nemărginita-ți strălucire Ce-mpodobea a ta mărire Și sunetul de alăute, Căci – așternuturi – ai făcute Din strat de viermi doar. Năpădit Vei fi de ei și-acoperit.


Pe veci, ei n-au ca să trăiască Și nici nu pot să nu zărească Mormântul care îi pândește.


Îmi sunt tovarăși. Pielea mea Se înnegrește și din ea, Mereu, bucăți mi se desprind. Oasele mele se aprind


De-al mamei pântec e uitat, Viermii, din el, s-au ospătat, De nimeni nu e pomenit Căci uită toți, că a trăit. Nelegiuitul e sfărmat Ca și-un copac, căci a prădat


Și amândoi dorm, în pământ; Mâncați de-aceiași viermi, ei sânt.


Când trupul meu cade acum, În putrezire, la fel cum O haină veche și uzată, De către molii, e mâncată?”


Când piele nu voi mai avea Și nici carne de-asemenea, Am o credință: știu că eu Îl voi vedea pe Dumnezeu!


Trupul îmi e acoperit Cu viermi, cu coajă pământoasă, Iar pielea mea, fărâmicioasă, Se crapă și-apoi se desface.


Atuncea, mai puțin cu-atât Omul – biet vierme amărât – Cu al său fiu – tot muritor Și-asemeni lui, un viermișor – Curat nu are ca să fie, Azi, sau în vremea ce-o să vie!”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite