Iov 17:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Când drept sălaș aștept să-mi vină Chiar locuința morților, Când știu că doar în bezna lor, Culcușul îmi va fi mereu,

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹³ Dacă aștept ca Locuința Morților să fie casa mea, dacă îmi întind culcușul în întuneric,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Am ajuns să mă uit la locuința morților ca la casa mea. Îmi fac locul de odihnă în întuneric.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Dacă aș aștepta, locuința morților ar fi casa mea, în întuneric îmi aștern patul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Când Locuința morților o aștept ca locuință, când în întuneric îmi voi înălța culcușul;

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Dacă aștept, Șeolul îmi este casa; îmi aștern culcușul în întuneric;

Iov 17:13 Referans Kwoze

Isaia 57:2

El intră-n pace-n groapa lui Și-n liniștea culcușului, Pace și tihnă a aflat, Căci drumul drept doar, a urmat.

Psalmi 139:8

Dacă în cer am să urc eu, Acolo este Dumnezeu. Dacă apoi am să pogor În locuința morților – Voind să mă adăpostesc – Și-acolo, Doamne, Te găsesc.

Psalmi 27:14

În Domnul – trebuie să știi – Mereu ca să nădăjduiești! În inimă să te-ntărești Și cu nădejdea-n Domnul stând, Îmbărbătează-ți al tău gând!

Iov 30:23

Știu ce-ai să faci: ai să mă iei Din lume, pentru că Tu vrei Să mor și-apoi să poposesc Unde cei vii se întâlnesc.

Iov 17:1

„Simt cum suflarea mi se pierde. Cum se-ofilește iarba verde, Clipele mele se preling, Iar zilele-mi, ușor, se sting, Zburând mai iute decât vântul. Apoi m-așteaptă doar mormântul.

Iov 14:14

Dacă cel care a murit Să învieze ar putea, Atunci doar și nădejdea mea S-ar întări în suferință Și-ar sprijini a mea ființă, Până când îi va fi schimbată Starea în care e aflată.

Iov 3:13

Aș fi culcat și, liniștit, De mult aș fi fost adormit

Iov 7:9

Cum norul este risipit, La fel e cel care-a murit, Cel care-n groapă a intrat: El nu va mai fi ridicat Din locuința morților!

Iov 17:12

Ei, noaptea, „zi”, o denumesc, Iar când e beznă, îndrăznesc Să spună că este lumină!

Qohelet 12:5

Te temi de înălțimi. De drum, Într-una ești înspăimântat. Te-ntoarce, pân’ n-a apucat Migdalul alb să-ți înflorească În păr și pân’ să se târască, Lăcusta poate; până când Nu îți trec poftele umblând, Pentru că drumul omului Îl poartă către casa lui Cea veșnică, iar bocitori Așteaptă-n uliți, chemători;

Iov 6:11

La ce să mă mai necăjesc, Când nu mai pot? Ce sper să fie, Când doar al meu sfârșit se știe?