Iov 16:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Liniște-aveam, dar mi-a zburat Și spaime grele m-au cuprins, Atunci când Dumnezeu m-a prins De ceafă și m-a scuturat Și-apoi, drept țintă m-a luat, Trăgând asupră-mi. M-a lovit, Până când, astfel, m-a zdrobit.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹² Eram în pace, dar El m-a scuturat, m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit; m-a luat drept țintă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Trăiam liniștit; dar El m-a scuturat, m-a prins de ceafă și m-a strivit. A tras în mine ca într-o țintă.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Eram liniștit și m-a frânt, m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit; m-a ridicat ca să-i fiu țintă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Eram liniștit și m-a scuturat, m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit, a tras asupra mea ca într-o țintă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Eram în pace și m‐a frânt în două; m‐a apucat de ceafă și m‐a sfărâmat, și m‐a ridicat ca să fiu țintă.

Iov 16:12 Referans Kwoze

Iov 7:20

De cumva am păcătuit, Ce pot să-Ți fac eu Doamne, oare? De ce, săgeata-Ți țintă are, A mea ființă, tot mereu, Încât povară-mi sunt, chiar eu?

Plângerile 3:4

Carne și piele, mi-a lovit, Iar oasele mi le-a zdrobit.

Psalmi 44:19

Să fim acum un biet popor, În ghearele șacalilor. Ne-ai părăsit în voia sorții, Și ne-nvelește umbra morții.

Romani 16:4

Ei nu au pregetat, deloc, Să-și pună a lor viață-n joc, Să-mi poată scăpa viața, mie. Le mulțumesc și, vreau să știe, Că și Bisericile care Sunt dintre Neamuri – fiecare – Aduce a sa mulțumire.

Matei 21:44

Zdrobit e cel ce va cădea, Pe-această piatră, chiar de ea! Cel peste care a picat Piatra, acela-i spulberat!”

Езекиел 29:7

Te-ai rupt atunci când au întins Mâna, de tine, de s-au prins. Sprijin au vrut, dar i-ai împuns Și al lor umăr l-ai străpuns Atuncea când s-au rezemat De tine. Tu te-ai sfărâmat Și șoldurile le-ai scrântit.”

Iov 29:3

Când candela Lui strălucea De-asupra creștetului meu Și mă călăuzea mereu Lumina Lui, în bezna-adâncă!

Iov 15:26

Ca să găsească el, o cale, Scoasă din bezna minții sale, Prin cari, cu scuturile lui, Să stea-mpotriva Domnului Și-apoi să poată-n acest fel, Să năvălească peste El, Trecând peste al Său hotar.

Iov 9:17

Căci El, într-una, mă izbește Și rănile îmi înmulțește, Fără ca eu să am vreo vină, Făcând ca din a Lui pricină,

Iov 7:12

Sunt eu, precum este o mare? Sau un balaur sunt eu oare, De ai pus strajă-n jurul meu? Dacă, în gând, îmi vorbesc eu,

Iov 4:10

Iată că dinții sunt zdrobiți Tuturor puilor de lei. Leii cei mari, leii acei Cari spaimă au împrăștiat, Mugetul și l-au încetat.

Iov 3:26

N-am liniște, odihnă, pace – Mă ia necazul, orice-aș face! Oricât eu mă feresc de bine, Mă află și dă peste mine!”

Iov 16:11

Iar Dumnezeu m-a părăsit Pe mână de nelegiuit, Supus fiind la al său plac, Încât nu știu ce să mai fac, Căci la cei răi sunt aruncat.

Iov 6:4

La capăt: iată, m-au străpuns Săgețile lui Dumnezeu. Otrava lor, în trupul meu, Pătrunde-acum; groaza Lui vine Și vâră spaime grele-n mine!

Iov 23:16

În inimă, El m-a tăiat Și groaza Lui m-a-nspăimântat,

Plângerile 3:3

El, zi de zi, în contra mea, Ale Lui mâini Și le-ntindea.