Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 16:10 - Biblia în versuri 2014

10 Își deschid gura, căci toți vor Să mă mănânce și să mor! Cu pălmi, fața-mi îmbujorează Și-n contră-mi toți se-nverșunează,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

10 Oamenii își deschid gura împotriva mea, mă bat peste obraji cu dispreț și se unesc împotriva mea.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Oamenii deschid gura să mă ridiculizeze; și mă bat peste obraji. Se unesc împotriva mea ca să mă desconsidere.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Își deschid larg gurile împotriva mea, îmi lovesc obrajii cu ocară și se îngrămădesc împreună împotriva mea.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Ei deschid gura să mă mănânce, mă ocărăsc și mă bat peste obraji, se înverșunează cu toții după mine.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Ei își deschid gura împotriva mea; îmi lovesc obrajii cu dispreț, se adună împreună împotriva mea.

Gade chapit la Kopi




Iov 16:10
22 Referans Kwoze  

Dar dacă sub necazul greu, M-am clătinat acum și eu, Ei bucuroși s-au arătat. Fără să știu, s-au adunat Ca despre mine să vorbească Râzând, să mă batjocorească Și să mă sfâșie de-ndat’.


Iată-i că împotriva mea Gura-și deschid, asemenea Precum un leu care răcnește Și-apoi să sfâșie pornește.


În timpu-acela, preot mare, Fusese Anania, care, Pe Pavel, când l-a auzit Vorbind astfel, a poruncit – Îndată – celor ce erau În jurul său și ascultau, Ca, peste gură, a-l lovi.


„Tu, ceată a Sionului Te strânge, în cetatea lui! Strângeți dar, rândul, v-adunați, Căci noi suntem împresurați! Lovit în față e acel Ce-l judecă pe Israel! Cu o nuia, s-a pomenit, Peste obraz, că e lovit!


Să-și dea, celui ce îl lovește, Obrazul și să cate iară, Ca să se sature de-ocară,


Ci spatele Mi-am dăruit, La toți cei care M-au lovit; Obrajii mei, pradă, erau, A celor cari barba-Mi smulgeau. Am fost scuipat și ocărât De-aceia care M-au urât, Căci nu fug dinaintea lor, Să-Mi ascund fața, temător.


Când vă robește cineva, Dacă, „mâncați”, sunteți, cumva, Sau dacă cineva, apoi, Va pune mâinile pe voi, Dacă, de sus, sunteți priviți, Ori, în obraz, sunteți loviți, Voi trebuie – dragii mei frați – Necontenit, ca să răbdați.


Când Zedechia-a auzit Aceste vorbe, a venit La Mica și, plin de necaz, L-a pălmuit peste obraz. În urmă, el a glăsuit: „Spune-mi, pe unde a ieșit Duhul lui Dumnezeu, din mine, Ca să vorbească-apoi, cu tine?”


Potrivnici, lui Iisus al Tău, Rob Sfânt pe care Tu L-ai uns Și care, la noi, a ajuns, S-au însoțit cu-adevărat – Așa precum ne-ai înștiințat – Aici chiar, în astă cetate: Pilat și Neamurile toate, Al nostru împărat, Irod, Și al lui Israel norod.


Atuncea, un aprod zelos, S-a ridicat, iute, de jos, Și, peste față, L-a lovit, Cu palma și-apoi I-a vorbit, Strigând înfuriat, de tot: „Cum poți, ca marelui preot, Să îi răspunzi, în acest fel?!”


Astfel, Iisus a fost lăsat, Celor din sală; L-au scuipat Drept în obraz, L-au pălmuit Și-apoi, cu pumnii, L-au lovit,


Cei răi, cu toții, se adună Să uneltească împreună În contra celor ce-s vădiți Precum că sunt neprihăniți. Ei osândesc, neîncetat, Doar sângele nevinovat.


În contra mea ei sunt porniți Și-acum – iată-i – au cutezat, În gura mare, de-au strigat „Ha! Ha! Ha! Ha! S-a împlinit Tot ceea ce noi ne-am dorit!”


Când Zedechia-a auzise Acest cuvânt, se repezise La Mica și, plin de necaz, L-a pălmuit peste obraz. În urmă, el a glăsuit: „Spune-mi, pe ce drum a ieșit Duhul lui Dumnezeu, din mine, Ca să vorbească-apoi, cu tine?” Ăst Zedechia e cel care, Drept tată, pe Chenana-l are.


Iar Dumnezeu m-a părăsit Pe mână de nelegiuit, Supus fiind la al său plac, Încât nu știu ce să mai fac, Căci la cei răi sunt aruncat.


Pe toți aceștia i-am văzut Că-n dreapta mi s-au ridicat. Toți ticăloșii s-au sculat Și-acum îmi strâng picioarele Și își croiesc cărările În contră-mi. Numai rău îmi vor,


Te scoală Dumnezeul meu! Te scoală să mă izbăvești! Pe-ai mei vrăjmași să-i bați, mereu, Peste obraz, să le zdrobești Dinții la toți care fac rău.


Iată, cei ce te dușmănesc Își deschid gura și vorbesc În contra ta. Scrâșnesc furioși Și fluieră victorioși, Zicând: „Iată, am biruit-o! Am izbutit de-am înghițit-o!” „Aceasta-i ziua cea pe care O așteptam, cu nerăbdare, Și iată că acum putem Ca în sfârșit să o vedem!”


Mă scurg ca apele, mă-mpart Și oasele mi se despart, Iar inima-mi de ceară pare, Scăzând precum o lumânare. O simt dar, înlăuntrul meu, Cum se topește tot mereu.


Ei, împotrivă-mi, uneltesc, Iar ai mei pași îi urmăresc, Pentru că vor ca să îmi ia – De-i cu putință – viața mea.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite