Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 14:2 - Biblia în versuri 2014

2 De greutăți; și o să vină O zi în care e tăiat, Ca floarea. Deci a alergat Zadarnic: iată-l, a pierit Ca umbra – biet nenorocit.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

2 Răsare ca o floare și se usucă; fuge ca o umbră și nu rămâne.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Răsare ca o floare și apoi (în scurt timp) se usucă. Fuge ca o umbră și nu se mai vede!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Ca o floare răsare și este tăiat, fuge ca umbra fără să stea.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Se naște și e tăiat ca o floare; fuge și piere ca o umbră.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Răsare ca o floare și se taie; el fuge ca umbra și nu rămâne.

Gade chapit la Kopi




Iov 14:2
21 Referans Kwoze  

Ca iarba, e orice făptură, Iar slava ei e pe măsură: Ca floarea ierbii se vădește. Dar iarba, toată, se-ofilește, Iar floarea, jos, are să-i cadă Și nimenea n-o s-o mai vadă.


Și noi, căci prea puține știm! De ieri, ne-aflăm pe-acest pământ, Iar ale noastre zile sânt


În felu-acesta voi vorbiți, Dar ce va fi mâine, nu știți! Căci ce e viața voastră-apoi? Un abur numai, sunteți voi, Ce doar puțin s-a arătat Și-apoi, a și pierit, îndat’!


Ca și părinții noștri, noi, Niște străini, suntem apoi. Zilele noastre, pe pământ, Asemenea umbrelor sânt, Iar, de nădejde, sunt lipsite.


Omul este ca o suflare, Iar zilele cele pe care El le trăiește pe pământ, Asemeni unei umbre sânt.


Zilele mele stau să treacă Precum o umbră care pleacă. Gata-s, din lume, să mă duc Și-asemeni ierbii mă usuc.


Cel rău nu este fericit, Iar viața nu i s-a lungit Cum crește umbra ce-a fost mică, Pentru că lui nu-i este frică De-Acela care l-a făcut.


Ca și finicul înverzit, Este un om neprihănit, Crescând precum cedrul pe care Țara Libanului îl are.


Cei răi lucrează fără teamă. Dacă ei însă înverzesc Ca iarba și dacă-nfloresc, Aceasta-i numai ca să fie Înlăturați, pentru vecie.


Și astfel, tot ce-i muritor, De dimineață, e lovit, Iar până-n seară-i nimicit Și va pieri. Când se sfârșește Din lume, nu-și mai amintește Nimeni, de el, căci e uitat.


Ramura lui. Are să fie, La fel precum este o vie Pe care despuiată-o vezi, De ale sale roade, verzi; Ca un măslin, de vânt bătut, Căruia floarea i-a căzut.


Eu sunt cosiți ca iarba – iute – Și repede s-au veștejit, Precum verdeața. Dar tu du-te:


Iată că zilele îmi sânt De-un lat de mână. Pot să zic Precum că-n față-Ți, un nimic, Neînsemnata-mi viață pare, Căci omul e doar o suflare, Oricât de bine s-ar ținea Și-oricât de tare s-ar vedea. (Oprire)


Acuma Doamne, ce pot eu Să mai nădăjduiesc? Mereu, Pe Tine doar m-am sprijinit Și-n Tine am nădăjduit.


Atât de mare-i plânsul meu, Încât apoi mă pomenesc Că oasele mi se lipesc De carne. Sunt asemenea


Dar Doamne, Tu Te dovedești Că pe vecie-mpărățești, Iar pomenirea o să-Ți ție Din neam în neam, în veșnicie.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite