Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 11:7 - Biblia în versuri 2014

7 Te adâncești tu, în știința Lui Dumnezeu?! Ai cunoștința, Perfectă, a Celui Puternic, Sărmane om? Oare ești vrednic

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

7 Poți tu să descoperi taina lui Dumnezeu? Poți tu să descoperi limita Celui Atotputernic?

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Poți descoperi tu profundele lucruri ale lui Dumnezeu? Poți cunoaște limitele Celui Omnipotent?

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Poți tu, cercetând, să-l găsești pe Dumnezeu sau să-l afli în mod desăvârșit pe Cel Atotputernic?

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Poți spune tu că poți pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poți ajunge la cunoștința desăvârșită a Celui Atotputernic?

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Poți tu să pătrunzi adâncurile lui Dumnezeu? Să descoperi în chip desăvârșit pe Cel Atotputernic?

Gade chapit la Kopi




Iov 11:7
23 Referans Kwoze  

Adâncă-i a lui Dumnezeu Înțelepciune și știință! Bogată-i a Lui cunoștință! El are judecăți ascunse Cari nu pot fi, de noi, pătrunse! Și cât pot fi de ne-nțelese Cărările, de El, alese!


Domnul va da lucrurilor, La vreme, frumusețea lor. El, chiar al veșniciei gând, A pus în oameni, atunci când Din lutul Terrei i-a luat, Măcar că nu e înzestrat Omul de a putea cuprinde, Lucrarea Lui, cât se întinde: Unde-nceputul și-a ascuns Și-unde sfârșește. Am ajuns


Mare e Domnul Dumnezeu, Vrednic de laudă, mereu. Mărimea Lui ni se arată A fi – mereu – nemăsurată. Atât de mare a ajuns, Încât este de nepătruns.


Mie, celui mai ne-nsemnat, Dintre toți sfinții care sânt, Îmi este dat, pe-acest pământ, Ca înspre Neamuri să mă duc, Pentru ca vești să le aduc, De bogății ce-s nepătrunse, Cari, în Hristos, au fost ascunse.


Nu știi? Sau nu ai auzit Că Dumnezeu a întocmit Pământul? El nu ostenește Și-apoi, nicicând, nu obosește. Puterea Lui este ascunsă, Nemărginită, nepătrunsă.


Tu Ți-ai croit un drum prin mare; Prin ape Ți-ai făcut cărare, Iar pașii nu Ți s-au văzut, Urma nu Ți s-a cunoscut.


Pe Dumnezeu. Pe Cel Puternic Nu-L va ajunge – căci nu-i vrednic De-așa ceva – nimeni. Se știe Că este mare în tărie! El – dacă nu găsește vină, Dacă dreptatea e deplină – Nu frânge! Nu va căuta, Vinovății, de-a inventa!


Căci știm că face lucruri cari Sunt nepătrunse, minuni mari


Căci „Cine-a știut gândul Lui – Gândul ascuns, al Domnului – Spre a putea fi în măsură, Ca să Îi dea învățătură?” Dar gândul lui Hristos Iisus, Acum, în noi se află pus.”


Dar aste lucruri – să știți voi – Descoperite-s pentru noi, De Dumnezeu, prin Duhul Sfânt Și astfel, cunoscute sânt. Căci numai Duhu-i Cel ce poate De a le cerceta pe toate, Chiar și pe cele-adânci pe care Ascunse, Dumnezeu le are.


Toate-Mi sunt date Mie. Eu Le am, dar, de la Tatăl Meu. Fiul, deplin, nu-i cunoscut Decât de Tatăl; și știut E Tatăl, doar de Fiul Lui Și încă de acela cui, Fiul, să Îl arate, are.


Iar ceea ce la noi ajunge Din măreția forței Sale, Sunt doar hotare – margini ale Cărărilor lui Dumnezeu – Iar tot ceea ce simțesc eu – Și-asemeni voi – e-o adiere, E doar o mică mângâiere! Deci sub întinsul zărilor, S-asculte al lucrărilor Lui Dumnezeu tunet puternic, Cine-ar putea să fie vrednic?”


Nu este-un Dumnezeu ceresc? Privește vârful stelelor: Cât de înalt e locul lor!


Și-ți voi răspunde: tu greșești, Prin vorbele ce le rostești, Căci n-ai dreptate! Dumnezeu A fost, e, și va fi mereu, Decât umilul om, mai mare!


Cu El vrei să te cerți tu, oare, Că n-a dat, pentru fapta Lui, Vreo socoteală omului?!


Deci iată cât este de mare Domnul! Dar nu L-am priceput Noi, niciodată. N-am putut Pătrunde-al anilor Săi număr, Oricât am vrut. Pe al Lui umăr,


Cu al Său glas tună măreț Și face lucruri fără preț, Neînțelese pentru noi, În măreția lor. Apoi,


Mult mai departe e acum Fugită ea, din al meu drum; Pe cât fusese de adâncă, Cu-atât mai mult acum e încă. Dar cine poate s-o găsească? E vreo ființă omenească?


Am să vă-nvăț eu, cel nevrednic, Cum este calea Domnului. Nimic din planurile Lui, N-am să v-ascund, chiar de le știți Și-asemeni mie voi gândiți.


Privește cerul! Ce-ai de spus? Oare, cu cât vor fi mai sus Norii acei, față de tine? Îi vezi? Acum gândește bine:


„Cine este acela care, În nebunia lui cea mare, Încearcă să Mă judece Și planul să-Mi întunece?!” „Da, am vorbit făr’ să gândesc, Despre minuni ce depășesc Puterea mea de a pricepe.”


Știința Ta, cea minunată, Atât de sus e așezată – Atât de mult ea se întinde – Încât eu nu o pot cuprinde.


Cine, în ceruri, s-a suit Și înapoi a revenit? Cine, suflarea vântului, A adunat-o-n pumnii lui? Și cine ape-a adunat? Cine hotare-a așezat Pământului? Ce nume are? Dar fiul său? Cunoști tu, oare?


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite