Iov 10:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Dar oare, nu Îți amintești Căci precum lutul m-ai lucrat? Acum, de ce Te-ai mâniat Și vrei ca să mă faci țărână?

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁹ Adu-Ți aminte, Te rog, că m-ai făcut ca pe lut! Vrei acum să mă faci din nou țărână?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Amintește-Ți că m-ai modelat ca pe argilă! Vrei acum să mă faci din nou pământ?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Amintește-ți că din lut m-ai făcut și în țărână mă vei face să mă întorc!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Adu-Ți aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul! Și vrei din nou să mă prefaci în țărână?

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Adu‐ți aminte, te rog, că tu m‐ai fățuit ca lutul: și mă vei preface tu iarăși în pulbere?

Iov 10:9 Referans Kwoze

Geneza 2:7

Atunci Domnul a modelat – Din lut – un om, și i-a suflat, Un duh de viață-n nări, și știu Că l-a făcut un suflet viu.

Isaia 64:8

Cu toate-acestea Doamne – iată – Tu ești Cel care ne e Tată. Tu ești olar, noi suntem lut, Iar Tu ești Cel ce ne-a făcut. Suntem cu toți, a Ta lucrare.

Geneza 3:19

Și în sudoarea feței tale Mănâncă-ți pâinea, pân’ cu cale, Voi socoti că-i potrivit Să te întorci de-unde-ai pornit! Căci Eu te-am făcut din pământ, Și-n el îți vei afla mormânt!

Qohelet 12:7

Până ești, încă, pe pământ; Până nu intri în mormânt Când duhul fi-va-napoiat Lui Dumnezeu, căci El l-a dat.

Ieremia 18:6

„Nu pot să fac și Eu, apoi, Tot ceea ce doresc, cu voi, Așa ca și olaru-acel, Tu, casă a lui Israel? Iată – asemeni lutului, În mâinile olarului – În mâna Mea, sunteți și voi.

Romani 9:21

Dar vă întreb: olarul nu-i Stăpân, asupra lutului, Să facă dintr-o frământare Un vas ales – de cinste mare – Și tot din ea să facă, iară, Un alt vas, care-i de ocară?

Isaia 45:9

„Vai, este de acela care, Purtări nesăbuite, are, Căci deși este muritor, Se ceartă cu-al său Făcător! – Un ciob, din multele ce sânt Pe fața-ntregului pământ! – Dar, să îi spună, îndrăznește Lutul, celui ce-l fățuiește, „Ce faci?”, sau zice o lucrare, Cumva, despre acela care A întocmit-o cu migală, „El n-are mâini”? Fără-ndoială,

Psalmi 106:4

Aminte să-Ți aduci, mereu, De mine și dă-mi ajutor, Căci Tu ești bun cu-al Tău popor. Doamne, arată-mi dar, și mie,

Psalmi 90:3

Tu, în țărână – înapoi – Pe oameni îi întorci apoi, Zicând: „Vă-ntoarceți fiilor, Cari sunteți ai oamenilor!”

Psalmi 89:47

Doamne, Te rog, aminte ia, Cât e de scurtă viața mea. Aminte să-Ți aduci – îți zic – De-asemeni, pentru ce nimic Ai făcut fiii omului.

Psalmi 25:18

Privește-a mea ticăloșie, Iar truda mea, în față-Ți fie! Iartă-mi păcatele, căci ele Multe se-arată-a fi și grele!

Psalmi 22:15

Toată puterea mi-a secat Și precum lutul s-a uscat, Încât chiar limba mi-am simțit, De-al gurii cer, cum s-a lipit. Către țărâna morți-acum, Ai îndreptat Tu, al meu drum.

Iov 17:14

Când gropii-i zic: „Ești tatăl meu!” Iar viermilor, „mamă-mi sunteți”, Acum să mă-ntrebați voi vreți,

Iov 7:7

O Doamne, nu-Ți amintești oare, Că viața mea-i doar o suflare?! Iar fericirea, ochii mei – Aici – n-au s-o mai vadă ei.

2 Corinteni 4:7

„Comoara, ce o căpătăm, În vas de lut, noi o purtăm, Căci vrem, puterea dobândită – Și care-i nemaipomenită – Să fie de la Dumnezeu, Nu de la noi. Ne este greu,

Iov 4:19

Cu-atât mai mult, la cei ce sânt În căși de lut, de pe pământ, Găsi-va rele; căci zidiți Sunt din țărână și zdrobiți Pot fi, ca viermele, ușor.

Iov 7:21

De ce, păcatul, nu mi-l ierți, Cătând într-una să mă cerți, Pentru fărădelegea mea? Curând, nu mă vei mai vedea, Căci în țărână voi pătrunde, Ca să adorm. Mă voi ascunde, De Tine. N-ai să mă găsești, Când, să mă vezi, ai să voiești!”

Iov 10:10

Nu m-a muls, oare, a Ta mână, Ca laptele? M-ai închegat Ca brânza și m-ai îmbrăcat,

Iov 33:6

Al tău seamăn, mă aflu eu Aici, privit de Dumnezeu. La fel ca tine-am fost luat, Tot din noroiul frământat.

Iov 34:15

Atuncea vietatea care Din carne este, va pieri. Pricepeți deci, că va muri Orice viețuitoare, până La noi, cari suntem din țărână.

Psalmi 78:39

Iată că El Și-a amintit Că ei doar carne s-au vădit, Fiind la fel ca o suflare De vânt, care e trecătoare.

Psalmi 104:29

Când Fața Ta nu se arată, Un tremur le cuprinde-ndată. Le iei suflarea: ele mor Și intră în țărâna lor.

Psalmi 103:14

El știe din ce suntem noi Și ia aminte mai apoi, Că nu suntem decât o mână, Însuflețită, de țărână.

Isaia 64:7

Nu este nimeni cari se teme De Tine, Numele să-Ți cheme. Nimeni nu e să se trezească, De Tine să se alipească. De-aceea, Ți-ai ascuns apoi, Fața și nu mai știi de noi, Încât ne lași ca să pierim În răul ce îl săvârșim.”