Iov 1:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ După ospețe, Iov avea Un obicei bun: își sfințea Copiii, căci el s-a gândit Că „Poate, au păcătuit Și-au supărat, pe Dumnezeu.” Astfel, după ospăț, mereu, De dimineață se trezea Și-o ardere de tot jertfea El, pentru toți copiii lui, Cerând iertarea Domnului.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁵ Când zilele fiecărui ospăț ajungeau la sfârșit, Iov îi chema și îi sfințea. El se scula dimineață devreme și aducea arderi-de-tot pentru fiecare dintre ei, zicând: „Poate că fiii mei au păcătuit și L-au blestemat pe Dumnezeu în inimile lor“. Așa făcea Iov în fiecare zi.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Când se termina unul dintre banchetele lor, Iov îi chema și îi sfințea. El se trezea dimineața devreme și oferea (lui Iahve) arderi integrale pentru fiecare dintre ei, zicând: „Este posibil ca fiii mei să fi păcătuit și să Îl fi supărat pe Dumnezeu în inimile lor.” Acesta era obiceiul lui Iov.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ După ce trecea turul zilelor de ospăț, Iob trimtea ca să-i sfințească. Se trezea dimineața și aducea arderi de tot după numărul tuturor. Căci Iob spunea: „Poate fiii mei au păcătuit și l-au «binecuvântat» pe Dumnezeu în inima lor”. Așa făcea Iob în toate zilele.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Și, după ce treceau zilele de ospăț, Iov chema și sfințea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineață și aducea pentru fiecare din ei câte o ardere-de-tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit și au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Așa avea Iov obicei să facă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Și era așa: când treceau zilele ospătării, Iov trimitea și‐i sfințea: și se scula dis de dimineață și aducea arderi de tot, după numărul tuturor, căci Iov zicea: Poate că fiii mei au păcătuit și au blestemat pe Dumnezeu în inima lor. Așa făcea Iov întruna.

Iov 1:5 Referans Kwoze

Iov 42:8

Acum vă duceți și luați Șapte viței, șapte berbeci, Pentru o mare jertfă. Deci, Veniți la Iov, iar el apoi O să-i jertfească pentru voi, Și doar la rugăciunea sa, În pace, Eu vă voi lăsa, Fără a face, la mânie, După a voastră nebunie, Pentru că nu ați glăsuit Atât de drept cum a vorbit, Aici, robul Meu Iov, de Mine!”

Geneza 8:20

Acolo, Noe a zidit Altar și-n urmă, a jertfit, Din dobitoacele curate, Din păsările ne-ntinate, Aducând Domnului, în dar, Arderi de tot, pe-al Său altar.

Iov 8:4

Dreptatea? De-au păcătuit Ai tăi copii, i-a pedepsit Dându-i pe a păcatului Mână, dacă-mpotriva Lui Greșit-au. Iată sfatul meu:

1 Samuel 16:5

El a răspuns, la rândul său: „Da! Iată că eu vin la voi, Căci vreau ca să aduc apoi, O jertfă-n cinstea Domnului. Veniți și voi în fața Lui, La jertfa pe cari – astăzi – vreau, Lui Dumnezeu ca să o dau.” Și pe Isai, el l-a poftit – Dar mai ‘nainte la sfințit Pe el și pe feciorii lui – La jertfa dată Domnului.

Efeseni 6:18

Prin Duhul, vă îndemn ca voi Să faceți rugăciuni apoi, Precum și cereri, negreșit. Vreau să vegheați, necontenit, La ce v-am spus și căutați, Ca pentru sfinți, să vă rugați.

Fapte 8:22

Care e lucrul cel mai bun, Ce poți ca să-l înfăptuiești: Degrabă, să te pocăiești Și să te rogi, lui Dumnezeu, Să-ți ierte-acum păcatul greu, Să-ți ierte gândul necurat! – De-i cu putință de iertat.

1 Regi 21:13

Doi oameni răi, ei au găsit Și-aceștia au mărturisit Cum că Nabot l-a blestemat Pe Dumnezeu și pe-mpărat. Atunci, afară îl târâră, Unde cu pietre-l omorâră,

1 Regi 21:10

Pe urmă, printre-ai voștri frați, Doi oameni de nimic cătați. Aceștia să mărturisească Și pe Nabot să-l ocărască Spunându-i: „Tu i-ai blestemat, Pe Dumnezeu și pe-mpărat!” Afară după ce-l târâți, Cu pietre să îl omorâți.”

Geneza 22:3

Nici un cuvânt n-a spus, măcar, Avram, ci, șeaua, pe măgar, O puse-a doua zi, în zori. Luă, cu el, doi slujitori, Și pe Isac. Au mai luat Lemne de foc și au plecat Spre locul ce le-a fost vestit.

1 Corinteni 4:5

De-aceea, spun, dragii mei frați: Nimica, să nu judecați, Mai înainte ca să vie Al nostru Domn, care-o să știe Ca lucrurile nepătrunse Și-n întuneric bine-ascunse, Cum să le facă și să vină, Să se arete, în lumină. El va descoperi apoi, Și gândurile-ascunse-n voi, Iar de la Dumnezeu, să știți, Că laude, o să primiți.

Fapte 21:26

Pavel, pe oameni, i-a luat, S-a curățit și a intrat În Templu, unde a vestit Că timpul ce-a fost hărăzit, De curățire, s-a-ncheiat; În urmă, el a așezat O anumită zi, în care S-aducă, pentru fiecare, Jertfa, de lege rânduită, Când curățirea e sfârșită.

Luca 18:7

Deci, Dumnezeu, aleșilor, Cari zi și noapte – necurmat – Strigă la El, neîncetat, Credeți că nu o să le facă Dreptate, cum cer ei, chiar dacă Pare, acum, că zăbovește?

Ioan 11:55

Când Paștele se-apropiau, Mulți, la Ierusalim, mergeau, Urmând ca să se pregătească – De Paște – să se curățească.

Luca 1:75

În fața Lui și viețuind Doar în sfințenie și iubire, În pace și neprihănire, În viața care ni s-a dat.

Ieremia 4:14

„Ierusalime, te grăbește Și inima îți curățește, De răul ce te-a încolțit Ca să fii astfel mântuit! Cât timp, gânduri nelegiuite Vei ține-n inimă pitite?”

Qohelet 9:10

Tot ce a ta mână găsește, Să facă; însă, voinicește, Cu forță și cu sârguință, Căci în a morții locuință Unde vei merge la culcare, Nu va mai fi nici o lucrare Și n-ai, mâna, pe ce mai pune. Acolo, nu-i înțelepciune; Nu se mai află vreo știință Și nici un fel de chibzuință.

Psalmi 5:3

Ascultă-mi glasul, dimineața, Când ruga mi-o îndrept spre Tine, Când înspre Tine-mi ridic fața Și-aștept pentru că știu prea bine

Iov 41:25

Se scoală el, fug îngroziți Vitejii cei mai iscusiți.

Iov 27:10

Care îi este desfătarea? Oare, îi este Dumnezeu? Înalță rugăciuni mereu, Către Acel Atot Puternic?

Iov 2:9

Nevasta lui, când l-a văzut, În disperare a căzut Și-atunci, lui Iov, a îndrăznit Să îi vorbească: „Neclintit Ești, în neprihănirea ta! Cum înduri boala? Nu mai sta, Ci împlinește sfatul meu: Îl blestemă pe Dumnezeu, Și mori! Așa, vei fi scăpat!”

Iov 1:11

În toată țara. Sunt convins Că dacă Tu Te-ai fi atins De tot ce-a dobândit în viață, El Te-ar fi blestemat în față!”

Neemia 12:30

Întreaga ceată de preoți, Precum și cu Leviții toți – După ce-ntâi s-au curățit – Întreg poporul l-au sfințit, Precum și porțile aflate În zidurile din cetate. Au mai sfințit, de-asemenea, Și zidul ce o-mprejmuia.

Exodul 19:10

Domnul, pe Moise, l-a chemat Și astfel, El a cuvântat: „Poporul, să îl pregătești: Astăzi și mâine, să-l sfințești, Și să îl pui pe fiecare, Să-și spele haina ce o are.

Exodul 18:12

El, pentru Domnul, a adus O ardere de tot, pe care Și cu o jertfă de mâncare A însoțit-o. Negreșit, Apoi, la jertfe, i-a poftit Pe-Aron și-alăturea de el, Pe cei bătrâni, din Israel. La masa, ei s-au așezat Și-n fața Domnului au stat.

Geneza 6:5

Domnul văzu că „lucrul” Său E înclinat numai spre rău; Că răutatea omului E mare, iar inima lui

2 Corinteni 11:2

Căci sunt gelos, pe voi, dar ea – Adică, gelozia mea – E după voia Domnului, Pentru că eu – în fața Lui – Cu un bărbat, v-am logodit Și-n acest fel, v-am pregătit Ca să vă-nfățișez, pe voi, În fața lui Hristos apoi, Ca pe-o fecioară, prea curată.

1 Regi 18:31

Pietre pe cari în jur le-a pus. De toate, pietrele acele, Douăsprezece, fost-au ele, Căci a voit, una să fie, De fiecare seminție, Potrivit fiilor pe care Iacov i-avea, în ziua-n care, Domnul a zis, venind la el: „De azi, numit ești, Israel”.

Exodul 24:5

Pe niște tineri, el i-a pus, Și-arderi de tot ei au adus. Tauri apoi, au junghiat, Din care jertfe-au înălțat – De mulțumire – Domnului.

Iov 1:4

Feciorii lui se vizitau Și-ospețe, rând pe rând, dădeau, Poftind la aste sărbători, Mereu, pe ale lor surori.

Iov 6:14

„Bolnavul – deci acela care Bolește – drept la milă are De la prietenul iubit, Chiar dacă el a părăsit Frica de Cel Atotputernic.

Езекиел 14:14

Chiar de ar fi în locu-acel, Noe, cu Iov și Daniel, Doar al lor suflet, negreșit, Cei trei și l-ar fi mântuit Din acea țară, din popor, Pentru neprihănirea lor.”