Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iov 1:3 - Biblia în versuri 2014

3 Avea și șapte mii de oi, Cămile vreo trei mii, iar boi, Cinci sute de perechi avea Și măgărițe-asemenea. De mulți argați era slujit, Iar dintre cei din Răsărit – Prin felu-n care s-a purtat – A fost cel mai apreciat.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

3 El avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și un număr mare de servitori. Era cel mai însemnat om dintre toți fiii Estului.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Acest om avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgari și un mare număr de slujitori. Era cel mai remarcabil dintre toți locuitorii din Est.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Avea turme: șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și foarte mulți servitori. Omul acesta era cel mai mare dintre toți fiii răsăritului.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și un foarte mare număr de slujitori. Și omul acesta era cel mai cu vază dintre toți locuitorii Răsăritului.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Și averea lui era șapte mii de oi și trei mii de cămile și cinci sute de perechi de boi și cinci sute de măgărițe și o mulțime mare de slugi: și bărbatul acesta era mai mare decât toți copiii răsăritului.

Gade chapit la Kopi




Iov 1:3
34 Referans Kwoze  

Mie – la oamenii acei – Să merg, să povestesc cu ei, Mult mi-a plăcut. Mă așezam În frunte și parcă eram Un împărat, între soldați, Mângâietor, printre-ntristați.”


Iov de la Domnu-a căpătat – Pentru-ale lui bune purtări – Noian de binecuvântări, Mai mult ca-n primi ani de viață. Cu-n zâmbet blând pe a sa față, Bătrânul Iov, acum, privea Averea-i mare, căci avea Patrusprezece mii de oi, Cămile șase mii, iar boi, Perechi o mie – numărat – La care s-au adăugat O mie măgărițe; iar Pe lângă bogății, drept dar,


După ce Israel sfârșea De semănat, se repezea Tot Madianul – însoțit De fiii de la Răsărit Și de-Amelec – în câmpul lui.


De Solomon, se poate spune Că întrecea-n înțelepciune, Înțelepciunea cea pe care Țara Egiptului o are, Precum și-a celor ce-au trăit În țările din Răsărit.


Balaam, atuncea, a rostit Cuvintele ce le-a primit Din partea Domnului, și-a spus: „Balac, pe mine, m-a adus Chiar din Aram, din țara mea, Cari e-n Mesopotamia. În acest loc, am fost chemat, De cel cari este împărat Peste Moab și am venit Din munții de la Răsărit. Atuncea când am fost adus, „Vino să-l blestemi”– mi s-a spus – „Pe Iacov și în acest fel, Să-l defăimezi pe Israel!”


Când Domnul binecuvântează, Dă bogății și-ndestulează, Iar binecuvântarea dată N-o va lăsa a fi urmată De întristări sau de necaz Ce-nlăcrimează-al tău obraz.


Avram a fost întâmpinat, Cu cinste mare, și i-au dat Robi, roabe și cirezi de boi, Măgari, cămile, multe oi.


Avram, cu Sarai și cu Lot – Cu tot avutul lor cu tot, Cu slugi pe cari le-a câștigat, Cu avuții ce-a adunat Cât locuit-a în Haran – Plecă și-ajunse-n Canaan.


La drum dar, Iacov a pornit, Spre țara de la Răsărit.


Ținutul deci, nu le-ajungea – Pe amândoi, nu-i încăpea, Pentru că avuția lor Mare-a fost pentru-acel ogor. Nu se putea – și, pace bună – Să locuiască împreună,


De-asemeni, când a-mpărățit, Multe cetăți el a zidit. Avea multe cirezi de boi, Precum și numeroase oi, Căci Domnul, cu mărinimie, Îi dete multă avuție.


A zidit turnuri în pustie, Iar pentru că avea-n câmpie Și-n văi, turme nenumărate, A pus, fântâni, de-a fi săpate. Avea plugari și-asemenea, Vieri avea, căci îi plăcea Lucrul pământului. Astfel, Mulți locuiau pe la Carmel.


Meșa, cel care-mpărățea Peste Moab, mari turme-avea. Un bir avut-a de dat el, Din turme, către Israel. Din miei, dădea o sută mii Pentru-ai lui Israel copii Și tot o sută mii dădea Și din berbeci, de-asemenea.


Pe-atunci, un om foarte bogat Fusese în Maon aflat. Averea ce o avea el, Era aflată în Carmel. Trei mii de oi, omul avea; Capre, o mie, stăpânea. Tocmai atunci, omul acel Fusese dus pân’ la Carmel, La păzitorii turmelor, Căci era tunsul oilor.


Cu turmele, ei năvăleau, Asupra țării, când veneau Călări pe ale lor cămile, Cu corturi, ca mai multe zile, Pe-ntinsul ei, să bântuiască Și astfel, să o pustiască. În țară-atuncea când intrau, Ca și lăcustele erau,


În acest fel, turmele lor. De-asemenea, atunci fi-vor Averile, care le au, Tot ale noastre. Acum vreau Să vă îndemn ca să primim Târgul, și să ne încuscrim.”


Găsi că este potrivit, Ca fiii ce i-au zămislit Toate-ale sale țiitoare, Să capete câte-un dar mare. Cum a gândit, a și făcut. Apoi, el grijă a avut, Ca de Isac, să-i depărteze. Și puse astfel, să se-așeze – ‘Nainte de a fi murit – În țara de la răsărit.


Țalmuna și Zebah – cei cari, În Madian erau mai mari – Înconjurați de oastea lor, Popas făcut-au la Carcor. Cam cincisprezece mii erau Oștenii care-i însoțeau. O sută douăzeci de mii De-ai Răsăritului copii, Căzuseră, fiind loviți De sabie, și prăpădiți.


În vale, erau răspândiți Madianiți și-Ameleciți, Precum și cei care-au venit Din țările din Răsărit. Ca și lăcustele păreau, Căci mulți, în număr, ei erau, Iar numărul cămilelor Părea nisipul mărilor.


În frunte, și le pustia Ținuturile. N-a cruțat Nimic: femeie, sau bărbat. Răpea măgari, cămile, boi, Lua și turmele de oi, Și-n urmă, straie a luat, Adică tot ce a aflat. Apoi, el, la Achiș, mergea,


Feciorii lui se vizitau Și-ospețe, rând pe rând, dădeau, Poftind la aste sărbători, Mereu, pe ale lor surori.


Doar văd destul de bine eu, Că-n toate, Tu l-ai ocrotit – Tot ce-i al lui, Tu ai păzit Și-apoi ai binecuvântat Ceea ce mâna i-a lucrat. Acum, turmele lui fiind În număr mare, se întind


„Unde se află așezat Apăsătorul? Casa lui – Cortul nelegiuitului –


Din pricina averii care Atât de mult mi s-a sporit –


Aici să vină, căci eu vreau Ca socoteală să îi dau! La fel ca pe un domn, doresc Să îl întâmpin, să-i vorbesc.


Domnul îi dete robului Său Iov, starea de la-nceput: Tot ce-nainte a avut. Deci îndoit i-a-napoiat, Tot ceea ce i-a fost luat.


Iată cuvântul Domnului, Privind soarta Chedarului Și-a-mpărățiilor pe care Țara Hațorului le are, De Nebucadențar luate, În urma luptelor purtate De către cel ce se vădea Că-n Babilon împărățea. Domnul a zis: „Vă ridicați! Către Chedar vă îndreptați Și nimiciți fiii pe care Țara din Răsărit îi are!


Să știți că Dumnezeu i-a dat, Pe-al vieții drum, neîncetat, Belșug de binecuvântări, Pentru-ale lui bune purtări. I-a dat oi, boi – bogății mari – Robi și cămile și măgari; Aur și-argint i-a dăruit, Iar ca să fie mulțumit


Din caprele cele cornute, Din oi, tot câte două sute; Din țapi, luat-a douăzeci Și tot atâți și din berbeci;


Omul bogat avea mulți boi, Precum și foarte multe oi,


Argintul care a fost dat De Menahem, a fost luat Doar de la cei cari se vădeau Cum că avere stăpâneau. Cincizeci de sicli s-au luat, De la oricare om bogat. Pul nu s-a mai oprit în țară, Ci s-a întors acasă, iară, Adică în Asiria, Asupra căreia stăpânea.


Obil – cel care s-a vădit A fi de neam Ismaelit – Peste cămile priveghea. De măgărițe, se-ngrijea Pe-atuncea, Iehdia – cel care, Din Meronot e, din născare.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite