9 Ei au răspuns: „Robii tăi, iată, Vin dintr-o țară-ndepărtată, Căci auzit-au, tot mereu, De al tău Domn și Dumnezeu – De tot ceea ce a făcut În al Egiptului ținut,
9 Ei i-au răspuns: ‒ Slujitorii tăi au venit dintr-o țară foarte îndepărtată, datorită Numelui Domnului, Dumnezeul tău, fiindcă am auzit de faima Lui: tot ceea ce a făcut în Egipt,
9 Ei i-au răspuns: „Slujitorii tăi au venit dintr-o țară foarte îndepărtată din cauza numelui lui Iahve care este Dumnezeul tău: am auzit (vorbindu-se) despre faima Lui și despre tot ce a făcut în Egipt.
9 Ei i-au răspuns: „Slujitorii tăi vin dintr-o țară foarte îndepărtată datorită numelui Domnului Dumnezeului tău, căci am auzit tot ceea ce a făcut în Egipt
9 Ei i-au răspuns: „Robii tăi vin dintr-o țară foarte depărtată, pentru faima Domnului Dumnezeului tău, căci am auzit vorbindu-se de El, de tot ce a făcut în Egipt
9 Și ei i‐au zis: Robii tăi au venit dintr‐o țară foarte depărtată din pricina numelui Domnului Dumnezeului tău, căci am auzit de vestea lui și tot ce a făcut în Egipt.
Ei au răspuns: „Am auzit Tot ceea ce a poruncit Domnul și Dumnezeul tău, Vorbind cu Moise, robul Său. În felu-acesta am aflat Precum că vouă vă e dat Acest ținut, să-l stăpâniți, Urmând să fie nimiciți Toți cei ce-n țară locuiesc. Când am văzut că se-mplinesc Aste cuvinte și-am aflat Că-n țară, voi ați și intrat, O mare frică ne-a cuprins, Îndată. Astfel, înadins Noi am lucrat așa cum știi, Ca să putem rămâne vii.
Așa să faci, cu fiecare Cetate, cari, la depărtare – Față de tine – o să fie, Și cari nu va avea să ție De neamurile care sânt Aflate azi, pe-al tău pământ.
Voi pune-n vremurile-acele, Un semn, să fie între ele. Pe cei ce vor scăpa apoi, Din Israel, trimite-i voi La Tarsis. Se vor îndrepta Spre Pul apoi, și vor căta La Lud și la Iavan s-ajungă. Au să străbată cale lungă, Până la cei ce mânuiesc Arcul. În urmă, se pornesc Către ostroavele aflate În locurile-ndepărtate, Care – nicicând – n-au auzit De Mine să se fi vorbit Și care nici nu au putut Ca slava să Mi-o fi văzut. Ei vor vesti, dea pururea, Printre popoare, slava Mea
Iată – într-adevăr – apoi, La Mine, neamuri, chema-voi, Pe care nu le-ai cunoscut, De care – știre – n-ai avut. Popoare, voi chema apoi, Care nu vă cunosc pe voi. La tine, alerga-vor ele, Pentru că neamurile-acele Veni-vor, pentru Dumnezeu, Pentru Cel cari ți-e Domn, mereu. Ele-au să vine pentru Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel, Pentru Cel care Se vădește, Pe tine, că te proslăvește.”
Să laude Numele Lui Toți oamenii pământului! Căci al Său Nume este sfânt Și-i mai presus de-acest pământ. Numele Lui Cel minunat, Mai sus de ceruri, e-nălțat.
Iosua, Bani, Cadmiel, Cu Hașabania la fel, Cu Hodia, Șebania Precum și cu Petahia Și Șerebia au ieșit În față și-astfel au vorbit: „Degrabă, toți să vă sculați! Pe Domnu-L binecuvântați, Din veșnicie-n veșnicie! Și binecuvântat să fie Numele Tău sfânt și slăvit, Căci mai presus S-a dovedit, De orice binecuvântare Sau laudă! Domnu-i Cel care
Curând afla-vor, negreșit – Aceste lucruri minunate – Popoarele. Cutremurate, Atuncea, ele au să fie Și-o mare groază va să vie Pe Filisteni. Înspăimântați
Din Cades, Moise a trimis, Soli, în Edom, care i-au zis Celui ce-a fost înscăunat, Peste Edom, ca împărat: „Așa vorbește Israel, Fratele tău. Tu știi că el, Prin mari necazuri a trecut.
Și despre ceea ce-au pățit Aceia care au domnit, Peste-Amoriți ca împărați Dincolo de Iordan, aflați. Am auzit despre Sihon – Cel ce fusese la Hesbon – Și despre Og – cel care-a stat, La Aștarot, ca împărat, Peste-al Basanului ținut.
Fiii lui Israel porniră Și după trei zile sosiră Lângă cetățile pe care, În țară, acel neam le are. Iată dar cum au fost chemate: E Gabaon prima cetate; Chefira, cea de-a doua este; Berot, a treia se numește; Iar cea de-a patra o găsim Numită Chiriat-Iarim.
Dacă ea te va asculta Și-o să primească pacea ta, Căci îți deschide poarta ei, Atuncea, toți oameni-acei – Deci cei care-au s-o locuiască – Trebuie, bir, ca să-ți plătească Și-apoi de-atunci, ei au să-ți fie – Întotdeauna – supuși ție.