Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iosua 8:8 - Biblia în versuri 2014

8 Când izbutiți s-o ocupați, Va trebui ca, foc, să-i dați, Așa cum cere Dumnezeu. Astă poruncă, vă dau eu.”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

8 După ce veți cuceri cetatea, să-i dați foc! Să faceți întocmai după Cuvântul Domnului. Fiți cu luare-aminte la ce v-am poruncit!“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 După ce veți cuceri orașul, să îi dați foc! Să faceți exact cu v-a spus Cuvântul lui Iahve. Fiți atenți să respectați ce v-am poruncit!”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Când veți pune mâna pe cetate, să dați foc cetății! Să faceți după cuvântul Domnului! Aveți grijă de ce v-am poruncit!”.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 După ce veți lua cetatea, să-i puneți foc, să faceți cum a zis Domnul: aceasta este porunca pe care v-o dau.”

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Și va fi așa: după ce veți lua cetatea să‐i dați foc; să faceți după cuvântul Domnului. Vedeți, v‐am poruncit.

Gade chapit la Kopi




Iosua 8:8
12 Referans Kwoze  

În urmă, Absalom s-a dus, La slujitorii săi, și-a spus: „Luați cu toții seama bine Și să priviți, mereu, la mine! Amnon – la tunsul oilor – E așteptat, la Bal-Hațor. Când are să se veselească, Iar vinul o să-l amețească, Eu vă voi zice-atunci: „Săriți, Asupra lui, și îl loviți!” Grabnic atunci, veți sări voi Și îl veți omorî apoi. Să nu vă temeți, de nimic! Fiți tari, cu inimă, vă zic!”


Lui Iosua, ei i-au vorbit: „Vom face tot ce-ai poruncit Și mergem – fii încredințat – Oriunde ne trimiți, de-ndat’.


Oare nu Eu ți-am poruncit: „Tare să fii, necontenit, Și-mbărbătează-te mereu!”? Nu te-ngrozi, căci Dumnezeu, Neîncetat, te însoțește Și-n tot ce faci, te sprijinește.”


După Barac – acela care Pe-Abinoam, tată, îl are, Iar locu-n care a trăit, Chedeș-Neftali e numit – Debora-n grabă a trimis, Pe niște slugi și-apoi i-a zis: „Ascultă ce a poruncit Domnul, atunci când mi-a vorbit: „Du-te spre vârful muntelui Cari este al Taborului Și ia cu tine zece mii, Dintre ai lui Neftali fii Și dintre ai lui Zabulon.


Cetatea – până-n temelie – Arsă a trebuit să fie, Încât doar pietrele din ea Se mai pot, azi, a se vedea, Căci ele doar s-au mai păstrat Și-ntr-un morman s-au înălțat.


Cetăți-apoi, foc, i s-a dat, Cu tot ce-n ea a fost aflat. Aur, argint, fier și aramă, Luate-au fost – de bună seamă – Și date-n urmă Domnului, Intrând în visteria Lui.


Dar în cetățile pe care Poporul astei țări le are – Țară pe cari, în stăpânire, Domnul ți-o dă, ca moștenire – Nu vei lăsa nici o suflare De viață-ntre-ale lor hotare.


De-ndată să pornești la drum Și fă cetății Ai, acum, În felu-n care, am văzut, Că-n Ierihon, ai mai făcut. Ține deoparte – pentru voi – Vite și prada de război. În spatele cetății, pune Oameni, la pândă, să se-adune.”


Din locul vost’ de pândă-apoi, În mare grabă să ieșiți, Cetatea, să o cuceriți, Pentru că Domnul, iată, vrea, În mâna voastră să o dea.


Bărbați-aceia au pornit Și loc de pândă, și-au găsit, Între Betel și Ai. Au pus Tabăra astfel, la apus, Față de Ai și-au înnoptat; Iar Iosua a așteptat, Înconjurat de-al său popor, Să cadă roua zorilor.


Cei ce la pândă s-au aflat Au năvălit dinspre cetate, Ca să-i lovească, pe la spate, Și-au prins ca într-un clește-ndată, Oastea din Ai, înspăimântată, Cari n-a avut nici o scăpare Și a pierit în încleștare. Din cei care, în Ai, au stat, Nimeni, cu viață, n-a scăpat.


După ce fost-au așezate, La miazănoapte de cetate, Oștirile, iar spre apus Ceata pândarilor și-a pus, Cu ceilalți oameni de război, Iosua a pătruns apoi, În acea noapte-n valea care Cetatea-n fața sa o are.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite