Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iosua 6:4 - Biblia în versuri 2014

4 Șapte preoți, în fața lui – Adică a chivotului – Cu șapte trâmbițe, vor trece, Cari sunt din coarne de berbece. A șaptea zi – să nu uitați – De șapte ori să-nconjurați Cetatea. Preoții acei Să sune-atunci, în jurul ei, Din trâmbițe. Când auziți

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

4 Șapte preoți să ducă înaintea Chivotului șapte trâmbițe din corn de berbec. În ziua a șaptea să înconjurați cetatea de șapte ori, iar preoții să sune din trâmbițe.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Șapte preoți să meargă înaintea acelui Cufăr; și fiecare dintre ei să aibă câte o goarnă. În a șaptea zi să înconjurați orașul de șapte ori; iar preoții să sune din goarnă.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Șapte preoți să poarte șapte trâmbițe [din corn] de berbec înaintea arcei; în ziua a șaptea, să înconjurați cetatea de șapte ori și preoții să sune din trâmbițe!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Șapte preoți să poarte înaintea chivotului șapte trâmbițe de corn de berbec; în ziua a șaptea, să înconjurați cetatea de șapte ori, și preoții să sune din trâmbițe.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și șapte preoți să poarte șapte trâmbițe de corn de berbece înaintea chivotului și în ziua a șaptea să înconjurați cetatea de șapte ori și preoții să sufle din trâmbițe.

Gade chapit la Kopi




Iosua 6:4
33 Referans Kwoze  

„Un glas, apoi, am auzit, Care, din Templu, a ieșit, Iar celor șapte îngeri care Erau afară-n așteptare, Le zise astfel: „Să plecați, Căci trebuie ca să vărsați Potirele, cari șapte sânt, Purtând mânia Celui Sfânt, Asupra-ntregii lumi, îndat’!”


Nu trebuie să luptați voi. Doar așezați-vă apoi, Pe deal, ca astfel să priviți Ce izbăvire-o să primiți, Din partea Domnului. Luați Seama și nu vă-nspăimântați! Ierusalime, să n-ai teamă! Iuda, nici tu, de bună seamă! Mâine, ieșiți pe deal și-apoi, Domnul Se va afla cu voi!”


Deodat’, apoi, au apărut Cei șapte îngeri. I-am văzut Și știu precum că ei, mereu, În față-I stau, lui Dumnezeu. Îndată după ce-au sosit, Ei șapte trâmbițe-au primit.


Când împăratul și-a sfârșit Vorbirea, el s-a învoit Cu-al său popor, de a luat Pe câțiva cântăreți, de-ndat’ – Împodobiți cu haine sfinte – Pentru a merge înainte, În fața oștilor, cântând Și laudă Domnului dând. În frunte, ei s-au așezat Și-n felu-acesta au cântat: „Laudă Domnului, să-I dați! Necontenit să-L lăudați, Căci îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!”


Iar slujitorului i-a spus: „Pe creastă, iute, suie-te Și către mare, uită-te!” Sluga a mers și a privit, Iar când s-a-ntors, a glăsuit: „Iată, nimic nu am văzut!” De șapte ori, el i-a cerut Slugii, să facă în ăst fel.


Să-și moaie degetul în el Și să stropească-n fața Lui – Adică-n fața Domnului – De șapte ori deci, după care,


Atuncea, o făptură vie, Din cele patru – cum se știe – Șapte potire a luat – Din aur – iar apoi le-a dat, La îngerii cari așteptau. Pline, potirele erau, Doar cu mânia Domnului, Cari viu e-n veacul veacului.


„În cer, apoi, am observat, Un alt semn mare, minunat: Din depărtare, am zărit, Cum șapte îngeri s-au ivit. Șapte urgii, îngeri-acei, Atuncea, au adus, cu ei. Urgiile ce le-aduceau, Cele din urmă se vădeau.


Apoi, puternic, a vorbit, Parcă un leu ar fi răgit. Când acest înger a strigat, Și tunetele-apoi, de-ndat’, Își sloboziră glasul lor – Iar numărul tunetelor E șapte. Când le-am auzit,


Cei șapte îngeri, cari aveau Trâmbițe-n mâini, se pregăteau, De a sufla, curând, din ele; Șapte sunt trâmbițele-acele.


Apoi, la mijloc, am văzut, În locul care s-a făcut – Chiar între jilțul Celui Sfânt, Între făpturile ce sânt Vii, împrejuru-i așezate, Și care, patru, sunt de toate, Și între cei bătrâni – un Miel. Înjunghiat, îmi părea El. Pe capul Său, puteam vedea, Precum că șapte coarne-avea Și șapte ochi. Aceștia sânt, Duhuri, trimise pe pământ, Pentru a-i da ocol, mereu, Căci ei sunt, ai lui Dumnezeu.


„O carte-n urmă, am văzut, În mâna Celui ce-a șezut, Pe acel scaun, de domnie. Scrisă, ea se vedea să fie, Pe dinăuntru și-apoi, iară, Fusese scrisă și pe-afară. Șapte peceți se mai vedeau, Și, cartea, o pecetluiau.


Iată ce taină-ascund în ele Grupul acel de șapte stele, Pe cari – așa cum ai văzut – În mâna dreaptă, le-am ținut, Și sfeșnicele arătate – Șapte la număr – și lucrate În aur: cele șapte stele Sunt șapte îngeri, pentru cele Șapte Biserici care sânt, Azi, pe al Asiei pământ; Iar sfeșnicele s-au vădit, Șapte Biserici, negreșit.”


Către Bisericile care, Pământul Asiei le are – Biserici care șapte sânt – Ioan trimite-acest cuvânt: Pace și har, să vină peste Acestea, de la Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine – Cari prin puterea Lui le ține – Și de la duhurile-aflate Șapte la număr, așezate, În fața scaunului care, Pentru domnie, El îl are,


Atuncea, Elisei i-a zis, Printr-un argat ce l-a trimis: „Te scaldă în Iordan, de-ndată, De șapte ori, căci vindecată Îți va fi lepra, negreșit.”


Balaam a zis, privind în zare: „Zidește-aici, șapte altare. Șapte berbeci apoi, să iei Și-asemenea șapte viței. Pe toți, voiesc să-i pregătești, Căci trebuie să îi jertfești.


Apoi el, iarăși, a luat Cuvântul și mi-a explicat: „Ăsta-i cuvântul Domnului. Află că ăst cuvânt al Lui E îndreptat către acel Care-i numit Zorobabel Și-n felu-acesta cuvântează: „Ăst lucru nu se-ntemeiază Nici pe putere sau tărie, Ci împlinit are să fie Prin Duhul Meu biruitor” – A zis Domnul oștirilor.


„Ce vezi?” – atunci m-a întrebat. „Un sfeșnic” – am răspuns de-ndat’. „Ăst sfeșnic, precum am văzut, Din aur doar, era făcut. Deasupra lui, am observat Un vas că fost-a așezat, Cari plin cu untdelemn se-arată. Pe vasu-acela, mai văd – iată – Și șapte candele pe care Sunt șapte țevi. Sfeșnicul are


Trâmbița tare o să sune, În acea zi, și-o să se-adune Cei ce-n Egipt sunt surghiuniți Sau în Asiria-s fugiți. Vor merge înaintea Lui, Să se închine Domnului, Urcând pe muntele Lui sfânt, Căci la Ierusalim ei sânt.


Acum vă duceți și luați Șapte viței, șapte berbeci, Pentru o mare jertfă. Deci, Veniți la Iov, iar el apoi O să-i jertfească pentru voi, Și doar la rugăciunea sa, În pace, Eu vă voi lăsa, Fără a face, la mânie, După a voastră nebunie, Pentru că nu ați glăsuit Atât de drept cum a vorbit, Aici, robul Meu Iov, de Mine!”


Leviții care se vădeau Că fii de Chehatiți erau, Precum și cu aceia care Din Coreiți sunt, din născare, Îndată glasu-au ridicat, Pe Domnul, de L-au lăudat.


În fruntea noastră-i Dumnezeu Și ai Săi preoți, tot mereu. Trâmbiți avem, de partea noastră, Ca să sunăm ‘naintea voastră. Deci dacă lucrul stă astfel, Atunci, fii ai lui Israel, Să nu purtați nici un război, În contra noastră! Să știți voi Că dacă lupta o porniți, Nu aveți sorți să izbândiți!”


În sângele-acelui vițel, Să-și vâre-apoi, degetul lui, Stropind ‘naintea Domnului – În față la perdeaua care, Locașul sfânt, în el, o are – De șapte ori, și să ajungă


Domnul a binecuvântat A șaptea zi. N-a mai lucrat În ea, ci doar S-a odihnit Și astă zi, El a sfințit.


Iată ce o să faceți voi: Ia toți bărbații de război Și împreună-nconjurați Cetatea. Un ocol să-i dați, O dată-n zi. În ăst fel voi Veți face șase zile-apoi, Înconjurând cetatea toată, În fiecare zi, o dată.


Trâmbița lor, să chiuiți, Să scoateți toți strigăte mari, Căci zidurile cele tari, Atunci, au să se prăbușească. Poporul tot să năvălească Și fiecare-n fața lui, Peste ruina zidului, Să se repeadă, înainte. Așa să faci și ia aminte, La tot ceea ce Eu îți spun!”


Cei șapte preoți ce purtau Trâmbiți din care trebuiau Ca să răsune-n fața lui – Adică a chivotului – Porniră-n față, trâmbițând, Mai înaintea lor având Pe toți bărbații de război. După chivot, venea apoi Coada oștirii. Când mergeau, Din trâmbiți, preoții sunau.


Naman, atuncea, a făcut Așa precum i s-a cerut: Când, în Iordan, el a intrat, De șapte ori s-a scufundat Și-n urmă s-a tămăduit, Așa după cum a vorbit Prorocul Domnului. Astfel, Carnea care era pe el, Părea precum e cea pe care Numai un copilaș o are.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite