Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iosua 6:2 - Biblia în versuri 2014

2 Domnul, la Iosua, S-a dus Și-n felu-acesta, El i-a spus: „Află că am găsit o cale Să las în voia mâinii tale, Ținutul Ierihonului, Cu împărat și oastea lui.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

2 Domnul i-a zis lui Iosua: „Iată că dau în mâna ta Ierihonul, cu regele și războinicii lui viteji.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Iahve i-a zis lui Iosua: „Vei vedea că îți voi da Ierihonul împreună cu regele și cu luptătorii lui remarcabili.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Domnul i-a zis lui Iósue: „Iată, am dat în mâinile tale Ierihónul, pe regele lui și pe cei viteji în luptă!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Domnul a zis lui Iosua: „Iată, dau în mâinile tale Ierihonul și pe împăratul lui, pe vitejii lui ostași.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Și Domnul a zis lui Iosua: Vezi, am dat în mâna ta Ierihonul și pe împăratul său și pe vitejii săi de oștire.

Gade chapit la Kopi




Iosua 6:2
20 Referans Kwoze  

De-asemeni, ai lor împărați, Ție – în mâini – îți vor fi dați Și șters va fi numele lor, De pe pământ. Nici un popor, Dintre acestea, nu va sta, Vreodată, împotriva ta.


Domnul, la Iosua, S-a dus Și-n felu-acesta, El i-a spus: „Te scoală! Nu te-nspăimânta Și cheamă-acum în fața ta, Pe toți bărbații de război. Către cetatea Ai, apoi, În mare grabă să-i pornești, Fiindcă ai s-o cucerești – Căci iată – am găsit cu cale Să o las pradă, mâinii tale. De-asemeni, și-al ei împărat, În mână, o să-ți fie dat, Cu toată țara lui cea mare Și tot poporul ce îl are.


Lui Iosua, cei doi i-au zis: „Am fost, așa cum ne-ai trimis, Și-ntr-adevăr, noi am văzut Precum că Domnul a făcut Ca astă țară minunată, În mână, să ne fie dată, Căci toți locuitorii țării – Cât vezi cu ochi-n largul zării – Cuprinși de spaimă-au tremurat, În fața noastră, ne-ncetat.”


„Eu știu că Domnul e Cel care V-a dat această țară mare. Pe toți, acum, ne-a apucat Groaza de voi și ne-ncetat, Toți oamenii din țara noastră, Vor tremura, în fața voastră.


Ai lor feciori intrară-n țară Și-n stăpânire o luară. Tu ai smerit, în fața lor, Poporul Canaaniților. Din țară, fost-au alungați Locuitori și împărați.


Această hotărâre dată Asupra lui, a fost luată Acum, în sfatul străjilor, Căci înaintea sfinților, La cale a fost pusă ea, Pentru că-n acest fel se vrea Să știe cei vii care sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci Cel Prea-Nalt Se dovedește – Neîncetat – că stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor Și că necontenit va face, Cu ele, după cum Îi place, Punând în fruntea lor să stea Pe-acela pe care îl vrea, Căci îl înalță, ne-ndoios, Pe omul cel de mai de jos!”


El schimbă vremi și-asemenea Și-mprejurări, după cum vrea. El îi răstoarnă pe-mpărați, Căci tot de El sunt ridicați. El este-Acela care pune, În înțelepți, înțelepciune. Cei pricepuți, și ei – la fel – Pricepere au de la El!


Văzând mulțimea de oșteni, David, pe Domnul, L-a-ntrebat: „Să merg, acuma, să mă bat, Cu oastea Filistenilor? Am să înfrâng oștirea lor?” Domnul a zis: „Du-te, căci Eu Am să te însoțesc mereu, Pentru că am găsit cu cale, Pradă să-i las, mâinilor tale.”


Dacă Chemoș, acel pe care Drept domn poporul tău îl are, Îți dă ceva ca moștenire, Nu vei lua în stăpânire Lucrul acel? La fel și noi, Tot ce ne-a dat Domnul apoi, Va trebui ca să păzim Și tot mereu, să stăpânim!


Dar Dumnezeu ne-a ajutat Și pe Sihon El l-a lăsat În mâinile lui Israel, Cari a ajuns stăpân astfel, Pe-al Amoriților ținut – Pe-acest pământ ce l-au avut În țara-n care ne găsim, În care, astăzi, locuim.


Toți oamenii pământului Nimic sunt înaintea Lui. El este Cel ce poate face, Mereu, doar după cum Îi place, Cu toată oastea cerului Și oamenii pământului. Nimeni nu poate să se ție În contră la a Lui mânie, Pentru că – iată – nimeni nu-i, Ca să Îi zică „Ce faci?”, Lui.


Însă în vremea cea pe care Această-mpărăție-o are – În vremea-n care-nscăunați, Pe tron, sunt ai ei împărați – Acela care, tot mereu, E-al cerurilor Dumnezeu Va ridica o-mpărăție Cari veșnică are să fie. Află că nimeni, peste ea, A fi stăpân, nu va putea, Căci nimicite, de ea, sânt Domniile de pe pământ. De-aceea, astă-mpărăție Va dăinui pe veșnicie.


Cel Prea Înalt care, mereu, E-adevăratul Dumnezeu, Lui Nebucadențar – cel care Îți este tată – slavă mare I-a dăruit. I-a dat tărie, I-a dat această-mpărăție Și-o strălucire minunată.


Cetatea Ierihonului – Din pricina poporului Lui Israel – era-ntărită. Intrarea-n ea era oprită: Nimeni nu pătrundea în ea, Nici a ieși nu se putea.


Iată ce o să faceți voi: Ia toți bărbații de război Și împreună-nconjurați Cetatea. Un ocol să-i dați, O dată-n zi. În ăst fel voi Veți face șase zile-apoi, Înconjurând cetatea toată, În fiecare zi, o dată.


Iată acum, o înșirare A împăraților pe care Israeliții i-au bătut, Peste Iordan când au trecut: E unul care s-a aflat La Ierihon încoronat. Un altu-a fost lângă Betel – La Ai împărățit-a el.


La Iosua, Domnu-a venit Și-n felu-acesta, i-a vorbit:


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite