Iosua 5:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Omul acela a vorbit: „Ca să vă sprijin, am venit, Căci eu sunt Căpetenia care Oștirea Domnului o are În fruntea sa, necontenit. În astă clipă, am sosit.” Iosua-ndată s-a plecat, Jos, la pământ și s-a-nchinat, Plin de respect, în fața Lui. Apoi i-a zis: „Ce ai să-mi spui? Ce are-a spune Domnul meu, Pentru un rob, precum sunt eu?”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁴ El a răspuns: ‒ Nu, ci Eu sunt Căpetenia armatei Domnului. Acum am venit! Iosua s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Lui, I s-a închinat și L-a întrebat: ‒ Ce spune Stăpânul meu slujitorului Său?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ El a răspuns: „Eu sunt Comandantul armatei lui Iahve; și acum tocmai am venit (la tine)!” Iosua a căzut înaintea lui cu fața spre pământ, i s-a închinat și l-a întrebat: „Ce spune Stăpânul meu sclavului Său?”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ El a răspuns: „Nu, eu sunt căpetenia oștirii Domnului; acum am venit”. Iósue s-a aruncat cu fața la pământ, s-a prosternat și i-a zis: „Ce spune Domnul meu slujitorului său?”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ El a răspuns: „Nu, ci Eu sunt Căpetenia oștirii Domnului și acum am venit.” Iosua s-a aruncat cu fața la pământ, s-a închinat și I-a zis: „Ce spune Domnul meu robului Său?”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Și el a zis: Nu; căci am venit acum ca mai mare al oștirii Domnului. Și Iosua a căzut cu fața sa la pământ și s‐a închinat și i‐a zis: Ce zice Domnul meu către robul său?

Iosua 5:14 Referans Kwoze

Isaia 55:4

Printre popoare, l-am pus Eu, Martor să-Mi fie, tot mereu, Și cap și-apoi stăpânitor Al tuturor popoarelor.

Geneza 17:3

Avram, atunci, s-a prăbușit Cu fața la pământ, supus. Domnul, din cer, apoi, a spus:

Luca 20:42

Căci însuși David ne vorbește, Prin Cartea Psalmilor, mereu: „Domnul a zis, Domnului meu: „Așază-Te, la dreapta Mea,

Daniel 12:1

„În vremea ‘ceea, va apare Al vostru voievod, cel care, Drept Mihail, este chemat. Atunci, el se va fi-nălțat, Căci el, pentru al tău popor, Se-arată-a fi ocrotitor. Va fi un timp de strâmtorare. Necazul fi-va foarte mare, Precum n-a mai fost de când sânt Neamuri aflate pe pământ. Dar mântuit are să fie Poporul tău, când o să vie Vremea aceea. Negreșit, Are să fie mântuit Atunci, numai acela care, În carte, scris, numele-și are.

Daniel 10:13

Dar căpetenia pe care, În frunte, Persia o are, Mi-a stat în cale-nverșunată. Sunt douăzeci și una – iată – Zilele-n care mi-a ținut Piept și să vin, nu am putut. Dar Mihail, acela cari E unul dintre cei mai mari, Venitu-mi-a în ajutor Și am ieșit biruitor, Acolo unde sunt aflați Ai Persiei mari împărați.

Revelația 12:7

În ceruri, s-a iscat apoi, Un mare și aprig război, Când Mielul care a venit, De ai Săi îngeri însoțit, Peste balaurul cel mare, S-a năpustit cu-nverșunare. Balaurul avea și el Oaste de îngeri și, astfel, Să țină piept, a încercat, Cu disperare, și-a luptat

Ioan 20:28

Toma răspunse: „Domnul meu! Domnul și Dumnezeul meu!”

Matei 22:44

De nu știți, am să vă spun Eu: „Domnul a zis, Domnului Meu: „Așază-Te, la dreapta Mea, Până atunci când voi putea – Până când voi găsi o cale – Dușmani-Ți, sub tălpile Tale,

Matei 8:2

Un biet lepros veni la El: „Doamne!” – a zis omul acel, După ce I s-a închinat – „De vrei Tu, pot fi vindecat!”

Daniel 10:21

Am să îți fac de cunoscut Înscrisul care s-a trecut În cartea adevărului, Ca să cunoști cuprinsul lui. Nimeni nu-mi vine-n ajutor În contra domnitorilor, Doar voievodul vostru care, Drept Mihail, numele-și are.”

Isaia 6:8

Domnul a întrebat apoi: „Cine va merge, pentru Noi? Cine e – oare – potrivit, Să pot în urmă, să-l trimit?” Dar eu răspuns-am: „Iată-mă! Sunt pregătit! Trimite-mă!

Numeri 16:45

„Voi doi, îndată, să plecați! De-acest popor, vă-ndepărtați, Căci într-o clipă-i potopesc Cu foc din cer și-am să-i topesc!”

Evrei 2:10

Într-adevăr, s-a cuvenit, Ca tocmai Cel ce a făcut, Prin voia Sa, la început, Totul – și ceruri și pământ – Și pentru care, toate sânt, Și cari, la slavă, Își dorea, Pe mulți din fii, ca să îi ia, Acuma, să Își împlinească Lucrul și să desăvârșească Pe Căpetenia tuturor – Pe Capul mântuirii lor.

Filipeni 3:8

Ba și acum, când le privesc, Tot pierdere, le socotesc, Față de-un preț nespus de mare, Pe cari cunoașterea îl are, A Domnului meu Cel de Sus, Cari este chiar Hristos Iisus. Doar pentru El, pierdut-am toate Și am ajuns a le socoate, Drept un nimic, drept un gunoi, Să pot a-L câștiga apoi, Chiar pe Hristos și, negreșit,

Fapte 9:6

Plin de fiori și-nspăimântat, Saul, pe Domnul, L-a-ntrebat: „Doamne, ce vrei să fac, acum?” „Te scoală, pleacă iar, la drum, Și intră în cetatea ‘ceea” – Îi zise El. „După aceea, Afla-vei, ce ai de făcut.”

Luca 1:43

Cum, oare, de mi-a fost dat mie, Chiar maica Domnului să vie, Aicea, în sălașul meu?

Psalmi 110:1

Domnul a zis Domnului meu: „La dreapta mea să șezi mereu, Până când voi găsi o cale, Dușmani-Ți, sub tălpile Tale, Să pot – în urmă – să Ți-i pun Și-n acest fel să Ți-i supun.”

Levitic 9:24

Un foc, atuncea, a ieșit – Chiar de la Domnul – și-a-nghițit Grăsimile de pe altar Și jertfa de pe al său jar. Întreg poporul a văzut Tot ceea ce s-a petrecut, Și a scos – plin de veselie – Mari chiote de bucurie; Jos, la pământ, s-a aruncat Cu fața, și s-a închinat.

Exodul 4:10

Moise a zis lui Dumnezeu: „Dar Doamne, uită-Te că eu, Nu pot, ușor, ca să vorbesc; Acest cusur îl moștenesc, Pentru că nu îl am de ieri, Nu-l am nici de alaltăieri, Și nici de când aici Tu ești Cu al Tău rob ca să vorbești. Așa sunt eu: mi-e încurcată Vorba și limba, totodată.”

Geneza 17:17

Avram, atunci, și-a prăvălit Fața-n pământ și a zâmbit, Gândindu-se: „Așa ceva, Va crede, oare, cineva? Un secol, eu am împlinit. Nouă decenii, negreșit, Sarai, acum, o să-mplinească. Mai poate, oare, ea să nască?!”

Luca 5:12

Iisus, la fel ca-n alte dăți, Era într-una din cetăți. La El, venit-a un lepros, S-a aruncat cu fața-n jos, S-a închinat, pân’ la pământ, Și zise, către Cel Prea Sfânt: „O, Domnul meu, dacă voiești, Tu poți ca să mă curățești!”

Numeri 16:22

Cei doi căzură la pământ Și au strigat: „O, Doamne sfânt! Tu, Dumnezeul tuturor, Domn peste duhurile lor, Tu știi că a păcătuit Un singur om! Va fi lovit, Acum, pentru greșeala lui, Întreg poporul Domnului? Pentru-ale lui păcate, oare, Lovești întreaga adunare?”

Exodul 4:13

Moise a zis: „Doamne, trimite Pe cine vrei Tu, prea Mărite.”

Psalmi 24:10

„Cine e Cel, astfel, chemat? Cine este Acel pe care, Drept Împărat, slava Îl are?” – Domnul oștirilor e-Acel: Al slavei Împărat, e El! – (Oprire)

Numeri 22:31

Atunci, vederea i-a fost dată, Căci Domnul, ochii, i-a deschis. Speriat – trezit parcă din vis – Balaam, în juru-i, a privit. Abia atuncea, l-a zărit Pe Înger, înainte-i stând, Cu sabia amenințând. De groază plin, s-a aruncat Jos – la pământ – și s-a-nchinat, Cu spaima-n oase-n fața Lui.

Iosua 20:1

La Iosua, Domnu-a venit Și-n felu-acesta, i-a vorbit:

2 Samuel 7:19

Și încă lucru-acest, văd bine Că prea puțin e, pentru Tine! Așa după cum îmi vorbești, Și-n viitor Tu te gândești La casa mea. Mi-ai arătat Bunăvoință, ne-ncetat, Și-acum, pe mine – care sânt Un muritor de pe pământ – Mă-nveți în ceea ce-a privit Lucrul ce fi-va împlinit!

2 Samuel 7:20

O Doamne, Dumnezeul meu, Mai mult, ce pot ca să-Ți spun eu? Pe robul Tău, îl știi prea bine, Pentru că mă cunoști pe mine!

Езекиел 3:23

Eu am plecat să împlinesc Ceea ce Domnul mi-a cerut. M-am dus în vale și-am văzut Cum vine a Lui slavă iar, La fel ca la râul Chebar. Când aste lucruri le-am zărit, Jos, la pământ, m-am prăbușit.

Daniel 8:11

În urmă, el s-a înălțat Și a ajuns pân’ la cel care Peste oștire-a fost mai mare, Smulgându-i jertfa necurmată, Spurcându-i astfel totodată, Locul locașului său sfânt.