14 Poporu-ndată a ieșit, Din corturi și s-a pregătit Să treacă prin Iordan. Atunci – Cum Iosua a dat porunci – Preoți-n frunte au pornit. Poporu-n urmă a venit Și-astfel, chivotul, l-au urmat.
Aici fusese așezat Altarul, care-a fost lucrat Din aur și s-a folosit Pentru tămâie. Negreșit, Alăturea altarului, Chivotul legământului Era, de-asemeni, așezat – Și el, în aur, ferecat. Un vas de aur s-a adus – Cu mană – și-n chivot s-a pus. Toiagul lui Aron – la fel – Acolo a fost pus și el; Toiagul cari înfăptuise Minuni, atuncea înfrunzise. Tot în chivot, s-a mai aflat Și legământul încheiat De Dumnezeu – precum a zis – În tablele de piatră scris.
Când vă veți înmulți, în țară, Și când veți crește-n număr iară, Nu se va spune un cuvânt Despre chivot, de legământ, Căci nimeni n-o să se gândească La el, ca să îl pomenească. N-o să se simtă lipsa lui, Iar alt chivot al Domnului Nu va mai fi făcut vreodată.
Și Iosua, fiul lui Nun, Pe preoți, grabnic, i-a chemat În fața lui și-a cuvântat: „Luați chivotul Domnului Și puneți, înaintea lui, Să meargă șapte preoți care Vor purta trâmbiți fiecare. Cu șapte trâmbițe, vor trece, Cari sunt din coarne de berbece.”
Și-a-ntors privirea înapoi, Spre preoții poporului: „Chivotul legământului, Să-l ridicați” – le spuse el – „Și-n urmă-ntregul Israel Să vină după voi, de-ndat’!” Preoți-atunci au ridicat Chivotul legământului. Întreg poporu-n urma lui S-a rânduit și l-a urmat.
„Luați acum, a legii carte Și așezați-o într-o parte, Lângă chivotul Domnului, Cari este-al legământului. Mereu, acolo, ea va sta, Ca martoră-mpotriva ta.
Peste Iordan, voi ați trecut, La Ierihon. Cum v-au văzut, Locuitorii s-au unit Și-n contra voastră au pornit. Atuncea, Eu, pe Amoriți, Pe Fereziți și Canaaniți, Cu tot neamul Hetiților, Cu cel al Ghirgasiților, Cu tot poporul Iebusit Și cu întreg neamul Hevit, În mâna voastră i-am lăsat.