1 Iosua s-a trezit în zori; Cu ai lui Israel feciori, De la Sitim, el a pornit Și la Iordan doar, s-a oprit, Unde, popas, ei au făcut, Până când noaptea a trecut.
1 Iosua s-a sculat dimineața devreme împreună cu tot poporul Israel. Au plecat din Șitim și s-au deplasat spre Iordan. Ei au rămas acolo în timpul nopții, înainte de traversarea râului.
1 Iosua, sculându-se dis-de-dimineață, a pornit din Sitim cu toți copiii lui Israel. Au ajuns la Iordan și au rămas acolo peste noapte, înainte de a trece.
Iosua – al lui Nun fecior – S-a dovedit prevăzător Căci din Sitim, el a trimis Două iscoade și le-a zis: „Duceți-vă și cercetați Țara, dar vreau să vă uitați, Atent – în mod deosebit – La Ierihon.” Ei au pornit, La drum, de-ndată. Au ajuns La Ierihon și au pătruns În casa unei curve, care Le-a pregătit loc de culcare. Rahav, femeia s-a numit Și-n casa ei, i-a găzduit.
Aduceți-vă-aminte voi, Ce-a plănuit Balac, cel care, Peste Moab era mai mare. Aduceți-vă-aminte voi, Ce i-a răspuns Balaam apoi. Balaam era acela care, Părinte, pe Beor, îl are. Să v-amintiți ce s-a-ntâmplat, De la Sitim când ați plecat Și până când ajuns-ați voi, Cu toții, la Ghilgal apoi. Luați aminte, de îndat’, La tot ceea ce s-a-ntâmplat, Ca să cunoașteți ce-a făcut Domnul, în timpul ce-a trecut Și-astfel să știe fiecare Ce binefaceri Domnul are!”
Dacă nu veți lua aminte La ale Mele-nvățăminte Pe care vi le dau prin cei Ce sunt proroci și robi ai Mei – Căci i-am trimis de dimineață Spre a vorbi-n a voastră față –
„Din anu-al treisprezecelea, De când fusese Iosia – Al lui Amon fiu – împărat, Peste Iudei încoronat Și pân’ acuma, negreșit, Ani două’șitrei s-au împlinit, De când Cuvântul Domnului Mi-a tot vorbit, din partea Lui. De-atunci, vorbitu-v-am și eu, Dar n-ați ascultat glasul meu.
„Acum, pentru că am văzut Ce fel de fapte ați făcut, Pentru că nu ați auzit De câte ori Eu v-am vorbit Și pentru că n-ați ascultat În clipa-n care v-am chemat,
Nici un cuvânt n-a spus, măcar, Avram, ci, șeaua, pe măgar, O puse-a doua zi, în zori. Luă, cu el, doi slujitori, Și pe Isac. Au mai luat Lemne de foc și au plecat Spre locul ce le-a fost vestit.
A doua zi, când s-a sculat, Avram, o pâine, a luat, Precum și un burduf cu apă Și-a zis apoi, Agarei: „Pleacă!” Ea, prin pustiul denumit „Beer-Șeba”, mult, a rătăcit.
Iosua s-a trezit, în zori, Și pe-ai lui Israel feciori, Pe seminții, i-a așezat. Domnul – prin sorți – i-a arătat Că a lui Iuda seminție Se află sub vinovăție.
David, în zori, când s-a sculat, Mai întâi, turma, și-a lăsat În grija unui paznic pus De el, la oi, și-apoi s-a dus Să împlinească, negreșit, Poruncile ce le-a primit. În tabără, el a intrat Și pe-ai săi frați i-a căutat. Strigând, în linii de război, Oastea s-a înșirat apoi.