2 Iosua zise: „Acum eu Vă spun ce zice Dumnezeu: „Din al părinților șirag, Cel care s-a numit Terah – Cari lui Avram îi e părinte Și lui Nahor – mai înainte, În vremea veche-a locuit Pe malul râului numit Și Eufrat. Acolo, ei Slujit-au altor dumnezei.
2 Atunci Iosua a zis întregului popor: ‒ Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „În vechime, strămoșii voștri, chiar și Terah, tatăl lui Avraam și al lui Nahor, locuiau de cealaltă parte a Râului și slujeau altor dumnezei.
2 Atunci Iosua a zis întregului popor: „Iahve – Dumnezeul lui Israel – vă vorbește astfel: «În vremurile străvechi, cei care au fost strămoșii voștri, adică Terah – tatăl lui Avraam și al lui Nahor – locuiau pe teritoriul care este pe cealaltă parte a râului. Acolo, acei oameni se închinau altor (dumne)zei.
2 Iósue a zis întregului popor: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israél: «Părinții voștri, Térah, tatăl lui Abrahám și tatăl lui Nahór au locuit dintotdeauna de cealaltă parte a Râului și au slujit altor dumnezei.
2 Iosua a zis întregului popor: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Părinții voștri, Terah, tatăl lui Avraam și tatăl lui Nahor, locuiau în vechime de cealaltă parte a râului (Eufrat) și slujeau altor dumnezei.
2 Și Iosua a zis către tot poporul: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Părinții voștri, Terah, tatăl lui Avraam și tatăl lui Nahor, au locuit în vechime dincolo de Râu și au slujit altor dumnezei.
Dar dacă astăzi nu găsiți, Cu cale, ca să Îl slujiți Pe Dumnezeu, alegeți voi, Pe cine veți sluji apoi. Slujiți, atuncea, pe acei Care erau, drept dumnezei, Pentru părinții voști’ – la care, Ei au slujit, fără-ncetare, Când, peste Râu, au locuit. Dacă găsiți că-i potrivit, Slujiți la dumnezeii lor, Sau la ai Amoriților. Acum, referitor la mine, Eu – și-a mea casă – ne vom ține, Neîncetat, de Dumnezeu Și Lui o să-I slujim, mereu.”
Apoi, vorbește-i astfel: „Iată Cuvântul ce l-am adus eu, Chiar de la Domnul Dumnezeu, Cuvânt pentru cetatea care, Ierusalim, drept nume, are: „A ta obârșie-i vădită În astă țară Canaanită. Tatăl tău fost-a Amorit, Iar mama ta-i de neam Hetit.
La Avraam, să vă uitați, Căci el este al vost’ părinte. Priviți dar, cu luare-aminte, Spre Sara care v-a născut. Pe Avraam, l-am cunoscut Când era singur. L-am chemat Și-apoi l-am binecuvântat, Căci astfel Eu l-am înmulțit Pe Avraam, necontenit.
După ce, coșul, îl va pune, Iei iar cuvântul și vei spune: „Avut-am tată Arameu, Care pribeag a fost, mereu, Încât ajuns-a, bunăoară, A fi aproape ca să moară. El, cu puțini inși, a venit Și în Egipt a locuit, Pentru o vreme, timp în care Ajunse a fi un neam mare Și în puteri s-a întărit.
Acei care cu el erau, Au scos afară ce aveau Dându-și străinii dumnezei – Și-au scos, și din urechi, cercei. Tot ce-a primit, el a luat Și în pământ a îngropat, Lângă al lui Sihem stejar.
Al tatălui tău Dumnezeu, Acela al tatălui meu – Al lui Avram și-al lui Nahor – Va fi al nost’ judecător!” Iacov făcu pe al său plac: Pe Dumnezeul lui Isac,
Dar piară azi, acela care, Pe-ai tăi idoli, ascunși, îi are! Te rog acum, în fața lor – Aici, în fața fraților – Să cauți și să cercetezi, Iar dacă cumva, ai să vezi Vreun lucru ce e de la tine, Ai învoire, de la mine, Să-l iei de-acolo imediat!” El nu știa că a furat Rahela, idolii acei, De care zis-a tatăl ei.
Pe când Laban era plecat, La tuns de oi, i s-au furat Toți idolii ce i-a avut. Lucrul acesta l-a făcut Rahela. Dar, pe lângă ea, Laban a fost – de-asemenea –