Iosua 23:14 - Biblia în versuri 201414 Atenți să mă priviți acum: Iată-mă, gata sunt de drum. Pe el – ca tot ce-i pământesc – Sunt pregătit ca să pășesc. Din inimile voastre, voi – Din sufletul vostru apoi – Să recunoașteți, într-un glas, Cum că nimic nu a rămas – Din vorbele ce le-a rostit Al vostru Domn – neîmplinit. De-aceea, astăzi, pot a spune Că toate vorbele Lui bune S-au împlinit, față de voi. Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească14 Iată că astăzi mă duc pe calea întregului pământ. Recunoașteți din toată inima și din tot sufletul vostru că nu a rămas neîmplinită niciuna dintre promisiunile bune pe care vi le-a făcut Domnul, Dumnezeul vostru. Toate s-au împlinit și nu a rămas neîmplinită nici măcar una. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 201814 Observați că se apropie timpul când eu mă voi duce pe drumul pe care merge orice ființă care trăiește pe pământ. Recunoașteți din toată inima voastră și din tot sufletul vostru că nu a rămas nerespectată niciuna dintre promisiunile bune pe care vi le-a făcut Dumnezeul vostru numit Iahve. S-a întâmplat exact cum vi s-a spus; și nici măcar una dintre acestea nu a rămas nerespectată! Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 202014 Iată, eu astăzi merg pe calea întregului pământ! Recunoașteți din toată inima voastră și din tot sufletul vostru că niciunul din toate cuvintele bune pe care Domnul Dumnezeul vostru le-a spus cu privire la voi n-a rămas neîmplinit pentru voi: nu s-a pierdut niciunul dintre ele. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu14 Iată că astăzi eu mă duc pe calea pe care merge tot ce este pământesc. Recunoașteți dar din toată inima voastră și din tot sufletul vostru că niciunul din toate cuvintele bune rostite asupra voastră de Domnul Dumnezeul vostru n-a rămas neîmplinit; toate vi s-au împlinit, niciunul n-a rămas neîmplinit. Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 193114 Și iată astăzi mă duc pe calea întregului pământ, și știți în toată inima voastră și în tot sufletul vostru că n‐a căzut niciun cuvânt din toate cuvintele bune pe care le‐a vorbit Domnul Dumnezeul vostru despre voi. Toate vi s‐au întâmplat, un singur cuvânt din ele n‐a căzut. Gade chapit la |
Te temi de înălțimi. De drum, Într-una ești înspăimântat. Te-ntoarce, pân’ n-a apucat Migdalul alb să-ți înflorească În păr și pân’ să se târască, Lăcusta poate; până când Nu îți trec poftele umblând, Pentru că drumul omului Îl poartă către casa lui Cea veșnică, iar bocitori Așteaptă-n uliți, chemători;
M-am pogorât să-l izbăvesc! Iată că vreau să-l slobozesc Acuma, pe acest popor, Din mâna Egiptenilor. Îl scot dar, din Egipt, afară, Și am să-l duc în altă țară, Mai bună, cu pământ întins, În țara pe-al cărei cuprins, Lapte și miere se găsesc. Cei care-acum o locuiesc, Sunt Canaaniții și Hetiții, Și Amoriți și Fereziții. Mai stau Heviți pe-al ei pământ; Însă și Iebusiți mai sânt.
Eu am jurat și-aveam de gând Să-i duc în țara minunată Ce trebuia a le fi dată. Atuncea, ei și-au aruncat Ochii spre dealuri și-au cătat Orice copac verde, stufos, Ca să-și aducă – ne-ndoios – Acolo, jertfele pe care Le voiau daruri de mâncare, Jertfe prin cari M-au mâniat. De-asemenea și-au mai lăsat Miresme-n locurile-acele, Pe cari le-au ars și-apoi, prin ele, Gânditu-s-au că au putut Să facă un miros plăcut. Adus-au și câte-o măsură Din jertfele de băutură.
Au fost de toți. Când a simțit Cum că sfârșitul i-a venit, Iacov, pe Iosif, l-a chemat: „De trecere am căpătat În fața ta, să-ți pui, aș vrea, Mâna, acum, sub coapsa mea. Cu bunătate, tu te poartă – Credincioșie îmi arată – Căci mult – pe lume – n-oi mai sta. Te rog, mult: nu mă-nmormânta Aici, în țara cea străină.