Iosua 22:27 - Biblia în versuri 2014

²⁷ O mărturie va fi el, Aflată între noi și voi Și-ntre urmașii noștri-apoi, Ca să se știe că voim, Lui Dumnezeu, să îi slujim – Prin jertfele de ispășire, Prin jertfele de mulțumire, Prin cele care se socot Ca fiind ardere de tot – Ca nu cumva, ai voștri fii Să spună către-ai noști’ copii: „Voi nu sunteți ai Domnului, Nu mai sunteți de partea Lui, Și ați ajuns, în acest fel, Să nu aveți parte, de El!”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²⁷ ci ca să fie o mărturie între noi și voi, și între generațiile noastre după noi, că dorim să slujim Domnului, în prezența Lui, prin arderile-de-tot, prin darurile de mâncare și prin jertfele de pace. Așadar, urmașii voștri nu le vor putea spune urmașilor noștri: «Voi nu aveți parte de Domnul!».

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁷ ci ca să fie în primul rând o dovadă a legăturilor dintre noi și voi. Apoi, acest altar va fi o evidență și între urmașii noștri și ai voștri, arătându-le că dorim să slujim înaintea feței lui Iahve prin arderile integrale, prin darurile de mâncare și prin sacrificiile de pace. Deci urmașii voștri nu le vor putea spune urmașilor noștri: «Voi nu aparțineți poporului pe care Și l-a ales Iahve!»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁷ ci ca o mărturie între noi și voi, între urmașii noștri de după noi, ca să facem slujirea Domnului înaintea lui prin arderile noastre de tot, prin jertfele noastre și prin jertfele noastre de împăcare, ca să nu spună fiii voștri mâine fiilor noștri: ‹Voi nu aveți parte în Domnul›!».

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁷ ci ca o mărturie între noi și voi, între urmașii noștri și ai voștri, că voim să slujim Domnului, înaintea Feței Lui, prin arderile-de-tot și prin jertfele noastre de ispășire și de mulțumire, ca să nu zică fiii voștri într-o zi fiilor noștri: ‘Voi n-aveți parte de Domnul!’

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁷ ci ca mărturie între noi și între voi și între neamurile noastre după noi, ca să facem slujba Domnului înaintea lui cu arderile de tot ale noastre și cu jertfele noastre și cu darurile noastre de pace, ca copiii voștri să nu zică mâine copiilor noștri: Voi n‐aveți parte în Domnul!

Iosua 22:27 Referans Kwoze

Iosua 24:27

Acolo, el a cuvântat: „Această piatră așezată Aici, ca martoră-i aflată, În contra noastră, negreșit, Cum că noi toți am auzit, Cuvintele lui Dumnezeu. Ea va fi martoră, mereu, Aflată împotriva voastră – Pusă aici, în țara noastră – Că voi veți arăta, mereu, Credință, doar lui Dumnezeu.”

Geneza 31:48

Laban adăugă apoi: „Astă movilă, între noi, De mărturie ne slujește”. Astfel, „Galed” ea se numește.

Iosua 22:34

Atuncea, ai lui Ruben fii, Precum și ai lui Gad copii, Pe-acel altar, „Ed”, l-au numit – „Martor”, înseamnă tălmăcit – Pentru că ei au zis apoi: „Domnul e martor, între noi, Căci numai El este, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu.”

Deuteronom 12:11

Un loc va fi – se înțelege – Pe care Domnu-l va alege. În locul ce o să-l găsească, Va face ca să locuiască Numele Său. Acolo, voi O să aduceți mai apoi, Tot ceea ce vă poruncesc: Arderi de tot cari se jertfesc, Sau zeciuiala Domnului, Ori primul rod al câmpului, Sau daruri care au menire Spre-a juruinței împlinire.

1 Samuel 7:12

O piatră, pus-a Samuel, Cari între Mițpa-i așezată Și între Șen. Ea e chemată Eben-Ezer, pe limba lor – Adică „Piatră de-ajutor” – Căci Samuel a cuvântat: „Până aici, ne-a ajutat Al nostru Domn.” În acest fel,

Iosua 22:10

La apele Iordanului – În țara Canaanului – Fiii lui Ruben, însoțiți De întreg neamul de Gadiți, Cu jumătatea ce rămase Din seminția lui Manase, Morman de pietre-au adunat Și un altar au înălțat. Atât de mare-a fost făcut, Încât, la ochi, el a bătut.

Geneza 31:52

Movila ce am ridicat Și stâlpul ce s-a înălțat, Martori ne sunt și ne privesc. Eu, peste ele, nu pășesc, Cu gândul ca să trec la tine, Și nici tu n-ai să treci la mine.

Iosua 22:26

De-aceea-am zis: „Să ne zidim Altarul. N-o să-l folosim La jertfele de nici un fel.

Iosua 22:28

Iată ce-am zis: „Dacă cumva, Are să zică cineva, Dintre ai voștri fii apoi, Către urmași – sau către noi – Cuvintele de mai ‘nainte, Ei spune-vor: „Luați aminte, La acest chip acuma dar, Care-i al Domnului altar. Părinții noștri l-au zidit, Nu ca să fie folosit La jertfe, ci au vrut să fie – El – între noi, o mărturie.”

Psalmi 16:5

Numele lor, căci Dumnezeu E partea și paharul meu. Doamne, ești moștenirea mea Și sorțiul care-l voi avea.

Isaia 19:19

În al Egiptului ținut, În acel timp, va fi făcut Un stâlp – pus chiar lângă hotar – Precum și un mare altar, Cari fi-vor ale Domnului. Altarul Său și stâlpul Lui Vor fi – pentru întreaga fire – Un semn, precum și-o amintire,