Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iosua 21:44 - Biblia în versuri 2014

44 Domnul, apoi, le-a dat odihnă În țară, și au stat în tihnă, Făcând așa precum promise Când cu ai lor părinți vorbise. Nici un vrăjmaș n-a cutezat, Atuncea, să-i fi înfruntat, Căci Dumnezeu i-a sprijinit Și pe vrăjmași i-a nimicit.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

44 Domnul le-a dat odihnă din toate părțile, așa cum le jurase strămoșilor lor. Nimeni nu le-a putut sta împotrivă. Domnul i-a dat pe toți dușmanii în mâna lor.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

44 Iahve a făcut apoi ca ei să aibă odihnă; pentru că era pace în toate zonele țării – exact cum jurase El părinților lor. Nimeni nu li s-a putut opune. Iahve a facilitat israelienilor învingerea tuturor dușmanilor lor.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

44 Domnul le-a dat liniște de jur împrejur, după cum jurase părinților lor; niciunul dintre dușmanii lor nu a putut să le stea împotrivă și Domnul i-a dat pe toți în mâinile lor.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

44 Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur, cum jurase părinților lor; niciunul din vrăjmașii lor nu putuse să le stea împotrivă, și Domnul i-a dat pe toți în mâinile lor.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

44 Și Domnul le‐a dat odihnă de jur împrejur, potrivit cu tot ce jurase părinților lor, și din toți vrăjmașii lor n‐a stat un om înaintea lor: Domnul a dat pe toți vrăjmașii lor în mâna lor.

Gade chapit la Kopi




Iosua 21:44
19 Referans Kwoze  

Deci Iosua, mâna, a pus Pe toată țara, cum a spus Domnul, prin Moise. Apoi el, Copiilor lui Israel, A dăruit-o-n stăpânire, Ca să le fie moștenire, Iar fiecare a primit Partea ce i s-a cuvenit Ca stare și ca seminție. Domnu-a făcut apoi, să vie Un timp de tihnă, negreșit, În care țara a găsit Odihna binecuvântată Cari doar prin pace este dată.


Atuncea, totul rămânea, Doar la odihna ce-o dădea Ziua a șaptea, de Sabat, Așa precum a fost lăsat Prin Lege-n grijă, tot mereu, Poporului lui Dumnezeu.


Hotarele îți voi întinde Și a ta țară va cuprinde Ținuturile care sânt Al Filistenilor pământ – Marea cea Roșie va sta, Ca pavăză, în coasta ta. Hotarul se va-ntinde-n lat, De la pustiu, la Eufrat. Popoarele cari sunt aflate Acolo, ție-ți vor fi date. Pe oamenii ce-ai să-i găsești Acolo, să îi izgonești.


Fiii lui Ruben, cu Manase – Cu jumătate dintre case – Și cu cei ce erau din Gad, Se-ntoarseră în Galaad, În partea lor de moștenire, Dată de Moise-n stăpânire. Ei au lăsat, în urma lor, Pe al lui Israel popor, La Silo – în ținutul lui, Din țara Canaanului. Totul fusese împlinit, Așa precum Domnu-a dorit, Atuncea când de vorbă-a stat, Cu Moise și, porunci, i-a dat.


Acum – când Domnu-a dat odihnă Fraților voștri, și au tihnă – A venit vremea ca și voi Să vă întoarceți înapoi, La corturile voastre-acum. Deci pregătiți-vă de drum Și-apoi, plecați nestingheriți, În țara ce o stăpâniți Peste Iordan, precum ați vrut Când, de la Moise, ați cerut Ca să vi-o dea drept moștenire Și s-o luați în stăpânire.


Până când le va da odihnă Domnul, și au să aibă tihnă – La fel precum aveți și voi – În țara lor. Abia apoi, Vă veți întoarce-n țara care Aflată-i spre soare răsare, În astă parte de Iordan, S-o stăpâniți, cum vă e-n plan.”


„Cu toți aduceți-vă-aminte De ceea ce a poruncit Moise, atunci când a trăit: „Al vostru Domn v-a dat odihnă – V-a dat o țară, s-aveți tihnă.”


Domnul răspunse, gânditor: „Eu Însumi am să te-nsoțesc Și-odihnă am să-ți dăruiesc.”


„Când o să mergeți la război Și-n mâinile voastre, apoi, Vrăjmașii, prinși, vă vor cădea – Căci Dumnezeu o să vi-i dea –


Trecuse multă vreme-n zbor, De când, peste al Său popor, Domnul, odihnă, a lăsat. Cu pace l-a înconjurat, Scăpându-l de vrăjmașii care, În jur, erau în număr mare. Înaintat, pe-al vieții drum, Ajunse Iosua de-acum. Timpul, în zbor, nu-l ocolise Și astfel, el îmbătrânise.


„Ca fiara care, bunăoară, Către vâlcele se pogoară, Așa și Duhul Domnului La tihnă-a dus poporul Lui. În acest fel, Tu – negreșit – Poporul Ți-ai povățuit Și-un Nume-atuncea ai putut, De slavă, să Îți fi făcut!”


Din Aroerul așezat Pe malul râului chemat Arnon, de la cetatea care, În vale, locul său și-l are Și pân’ la Galaad apoi, Nici o cetate – pentru noi – N-a fost prea tare, căci – mereu – În mâna noastră, Dumnezeu, Pe toate-acestea, le-a lăsat.


Nimenea, împotriva ta, Cât vei trăi, nu îți va sta. Cu tine, am să fiu mereu, Precum cu Moise fost-am Eu. N-am să te las, căci am de gând Să nu te părăsesc, nicicând.


Lui Iosua, cei doi i-au zis: „Am fost, așa cum ne-ai trimis, Și-ntr-adevăr, noi am văzut Precum că Domnul a făcut Ca astă țară minunată, În mână, să ne fie dată, Căci toți locuitorii țării – Cât vezi cu ochi-n largul zării – Cuprinși de spaimă-au tremurat, În fața noastră, ne-ncetat.”


În mână la al său popor – Precum a zis – Domnu-a făcut Să cadă toți. El i-a bătut Pân’ la Sidonul zis „cel mare”, Până la valea Mițpa care Se află către răsărit Și-n urmă, i-a înghesuit La Misrefot-Maim. Apoi,


Cetățile ce le-au avut Cei care au aparținut De a Hațorului cetate, Au fost și ele-apoi luate. Toți cei ce-n ele-au fost aflați, De sabie au fost tăiați, Căci Iosua i-a nimicit Pe toți, precum a poruncit Moise – înaintașul lui – Cari fost-a robul Domnului.


Israeliți-nspăimântați Fugiră, căci au fost lăsați, De către Domnul Dumnezeu, În mâna neamului Iudeu.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite