Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iosua 21:43 - Biblia în versuri 2014

43 Domnul a dat, în acest fel, Copiilor lui Israel, Țara aceea minunată, Așa cum a jurat, odată, Când le-a vorbit celor pe care, Israelul, părinți, îi are.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

43 Domnul a dat astfel lui Israel toată țara pe care jurase strămoșilor lor că le-o va da, iar ei au luat-o în stăpânire și au locuit în ea.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

43 Iahve a dat astfel lui Israel tot teritoriul despre care jurase strămoșilor lor când a promis că li-l va da. Iar ei l-au luat în proprietate și au locuit acolo.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

43 Domnul i-a dat lui Israél toată țara pe care jurase că o va da părinților lor; ei au luat-o în stăpânire și au locuit în ea.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

43 Astfel, Domnul a dat lui Israel toată țara pe care jurase că o va da părinților lor; ei au luat-o în stăpânire și s-au așezat în ea.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

43 Și Domnul a dat lui Israel toată țara, pe care jurase s‐o dea părinților lor, și au stăpânit‐o și au locuit în ea.

Gade chapit la Kopi




Iosua 21:43
26 Referans Kwoze  

Tot ce zărești în fața ta, E țara ce-o vei căpăta În stăpânire, pe vecie, Tu, cu întreaga-ți seminție.


Ce, lui Avram, Domnul i-a dat – Cu ce l-a binecuvântat – A lui țară, să ți-o dea ție Și-urmașilor ce au să-ți vie! Acum, în țară, ești străin. În vremurile care vin, De la Avram, s-o moștenești Și astfel, tu s-o stăpânești.”


Nu prin puterea sabiei Ce o aveau, ajuns-au ei În țară de-a fi stăpânit. Nu al lor braț i-a mântuit, Ci doar lumina Feței Tale Și dreapta Ta, care – pe cale – I-a însoțit neîncetat, Căci dragoste le-ai arătat.


Peste Iordan veți trece voi, În stăpânire să luați Țara pe care-o căpătați – De la al vostru Dumnezeu – Ca să ședeți în ea, mereu.


M-am pogorât să-l izbăvesc! Iată că vreau să-l slobozesc Acuma, pe acest popor, Din mâna Egiptenilor. Îl scot dar, din Egipt, afară, Și am să-l duc în altă țară, Mai bună, cu pământ întins, În țara pe-al cărei cuprins, Lapte și miere se găsesc. Cei care-acum o locuiesc, Sunt Canaaniții și Hetiții, Și Amoriți și Fereziții. Mai stau Heviți pe-al ei pământ; Însă și Iebusiți mai sânt.


„Când vei intra în țara care, Domnul – să ți-o dea ție – are, Când te vei așeza în ea, Când locuință vei avea Și ai să zici: „Un împărat, Vreau, peste mine, așezat, Așa precum au, bunăoară, Popoarele cari mă-nconjoară”,


Domnu-i vorbi, lui Avram, iară: „Privește astă țară! Toată, Seminței tale-i va fi dată!” Atunci, Avram a construit Altar, Celui ce i-a vorbit.


Domnul, în urmă, i-a vorbit: „Aceasta-i țara minunată, Pe care am jurat odată – Când îi spusesem lui Avram, De planurile ce le am, Când cu Isac, Eu am vorbit Și-apoi cu Iacov, negreșit – Că o voi da fiilor lor. Iată, în fața ochilor, Ai țara: poți a o vedea, Dar tu nu ai să intri-n ea.”


Luați dar, țara-n stăpânire, Căci e a voastră moștenire. Ea e moșia ce-o primiți. Intrați în ea, s-o locuiți!


Toate cetățile aveau Pământuri ce le-mprejmuiau, Și date fost-au fiecare, Cu tot ceea ce-n jur, ea are.


În a lui inimă-ai privit Și-n ea, Tu ai descoperit Credincioșie. Ai văzut Lucrul acesta și-ai făcut Un legământ cu el, de-ndată, Spunând că lui îi va fi dată – Și-asemenea urmașilor – Pământul Canaaniților, Al celor care sunt Hetiți Și Amoriți și Fereziți Și cel al Iebusiților, Precum și-al Ghirgasiților.


Ai lor feciori intrară-n țară Și-n stăpânire o luară. Tu ai smerit, în fața lor, Poporul Canaaniților. Din țară, fost-au alungați Locuitori și împărați.


„Copiilor lui Israel, Ai să le spui, în acest fel: „Tot Canaanul – precum știți – Drept moștenire, îl primiți. Iată acum, hotarul lui – Al țării Canaanului:


„Atunci când din al vost’ pământ, Dușmanii, izgoniți vă sânt, De către Domnul – și-n a lor Țară, va sta al vost’ popor –


Te-mbărbătează, te-ntărește, Căci tu ești cel cari trebuiește Ca să îi dea, ăstui popor, Țara pe cari, părinților, Eu le-am jurat, de mult, odată, Că are să le fie dată.


Dacă Chemoș, acel pe care Drept domn poporul tău îl are, Îți dă ceva ca moștenire, Nu vei lua în stăpânire Lucrul acel? La fel și noi, Tot ce ne-a dat Domnul apoi, Va trebui ca să păzim Și tot mereu, să stăpânim!


După ce Iacov a venit Și în Egipt s-a stabilit, Părinții voștri au strigat La Domnul. El i-a ascultat Și le-a trimis pe Moise-ndată – Și pe Aron – ca să îi scoată Din mâna Egiptenilor. În urmă, Domnul le-a dat, lor, Ținutu-acesta minunat, În care ei s-au așezat.


Al tău popor a locuit Țara și-n ea a construit Un sfânt locaș, unde – mereu – Stă Numele lui Dumnezeu. După ce Casa s-a-nălțat, Poporul Tău a cuvântat:


Cum neamuri, El a izgonit Din fața lor și-a împărțit Țara, s-o ia în stăpânire Spre a rămâne moștenire A semințiilor pe care Neamul lui Israel le are.


De legământul Său cel sfânt, Domnul mereu Și-aduce-aminte. De-aceea, El va ține minte Ceea ce a făgăduit – Pentru un număr potrivit De neamuri care, de om, sânt Fiind o mie, pe pământ –


Poporul stăpânire-a pus Pe țara-n care l-ai adus, Dar nimenea n-a ascultat Poruncile ce le-ai lăsat. Legea pe care-ai dăruit-o, Nimenea nu a mai păzit-o. Atuncea, după cum ai zis, Nenorociri Tu ai trimis!


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite