5 Dacă – mergând pe urma lui – Răzbunătorul sângelui Ajunge la cetatea-n care El a fugit cătând scăpare, Bătrânii din acel locaș Nu i-l vor da pe ucigaș Pentru că el – fără-ndoială – A omorât doar din greșeală, Fără ca să fi plănuit Și fără să-l fi dușmănit.
5 Dacă răzbunătorul sângelui îl va urmări, ei să nu-l dea pe ucigaș în mâinile lui, deoarece l-a ucis fără voie pe semenul său, fără să-l fi urât mai dinainte.
5 Dacă cel care intenționează să răzbune vărsarea sângelui celui omorât îl va urmări, ei să nu i-l predea pe criminal; pentru că acesta îl omorâse fără intenție pe semenul lui și fără să îl fi urât mai înainte.
5 Dacă răzbunătorul sângelui îl va urmări, ei să nu-l dea pe ucigaș în mâinile lui; căci fără să vrea l-a omorât pe aproapele lui și fără să-l fi urât înainte.
5 Dacă răzbunătorul sângelui îl va urmări, ei să nu dea pe ucigaș în mâinile lui, căci fără să vrea a omorât pe aproapele lui și fără să-i fi fost vrăjmaș mai înainte.
Aste cetăți au să-i slujească, Drept casă, și-au să-l ocrotească, În fața omului cel care E-ndreptățit la răzbunare, Fiind – din partea mortului – Răzbunătorul sângelui Acestuia. Deci ucigașul Să fugă, să-și afle sălașul, Doar în cetățile-amintite, Cari, de scăpare, sunt menite, Pentru ca altfel, bunăoară, Omul acela să nu moară, Ucis de cel ce l-a cătat, Până când fi-va judecat, De-a lui Israel adunare.
Să-l izbăviți pe ucigaș Și să îi dați apoi sălaș, Într-o cetate de scăpare, Până când preotul cel mare, Ce-i uns cu untdelemnul sfânt, Va fi luat de pe pământ – Deci pân-atunci când, bunăoară, Marele preot o să moară.
„Atunci când întâmpla-se-va, Păcat să facă cineva, Călcând, fără de voia lui – Cumva – porunca Domnului, Înfăptuind, făr’ a fi vrut, Lucruri ce nu sunt de făcut, Iată ce trebuie-mplinit: