18 Când vom veni a doua oară, Și vom intra la voi în țară, Tu ai să legi astă frânghie De fir – care-i cărămizie – Chiar la fereastra ta, prin care, Azi, nouă, tu ne-ai dat scăpare. Pe tatăl tău, pe mama ta, Să-i chemi cu tine-atunci, a sta. De-asemenea, ai face bine Să-i iei pe frații tăi la tine, Precum și pe familia care Cel ce îți e părinte-o are.
18 dacă atunci când vom intra în țară nu vei lega această frânghie din fir stacojiu de fereastra prin care ne-ai coborât și dacă nu vei aduce în casa ta pe tatăl tău, pe mama ta și pe frații tăi, toată familia ta.
18 dacă atunci când vom intra în țară, nu vei lega această frânghie roșie de fereastra prin care ne-ai coborât și dacă nu vei aduce în casa ta toată familia ta formată din tatăl tău, mama ta și frații tăi.
18 când vom intra în țară; leagă funia aceasta stacojie la fereastra prin care ne-ai coborât și adună-i pe tatăl tău, pe mama ta, pe frații tăi și toată casa tatălui tău la tine în casă;
18 La intrarea noastră în țară, leagă funia aceasta de fir cârmâziu la fereastra prin care ne-ai coborât și strânge la tine în casă pe tatăl tău, pe mama ta, pe frații tăi și pe toată familia tatălui tău.
18 Iată, vom intra în țară; să legi funia aceasta de fir cărmiziu la fereastra prin care ne‐ai coborât, și adună la tine în casă pe tatăl tău și pe mama ta și pe frații tăi și pe toată casa tatălui tău.
Tineri-ndată au intrat Și-au scos-o, pe Rahav, afară, Cu toți cei care se aflară În casa ei, la adăpost. Tatăl și mama ei au fost Afară scoși. Au fost luați, După aceea, ai ei frați, Surorile ce le avea, Și toți ai ei, de-asemenea. Apoi, din tabără, i-au dus Și-ntr-un anume loc i-au pus, Fiind departe în ăst fel, De oamenii din Israel.
„Să fie după-al vost’ cuvânt” – Răspunse ea. Ei și-au luat Un bun rămas și au plecat. Rahav își puse, grijulie, Frânghia cea cărămizie, În geam, așa precum i-au spus.
Într-adevăr, este știut Că în ăst fel, Moise-a făcut, Căci el – după ce a sfârșit, Porunca Legii de rostit, Către poporul adunat – Sânge, s-a dus și a luat, De la vițeii dăruiți Și de la țapi ce-au fost jertfiți; Cu apă, l-a amestecat, Isop apoi a mai luat, Precum și lână stacojie, Pentru că trebuia să fie Stropită-ntreaga adunare, Cu toate-acestea, după care, Mai trebuia a fi stropită Și cartea ce a fost citită.
După vedenia cerească, Grabnic, trimis-am după tine, Iar tu făcut-ai foarte bine, Că ai venit. Noi așteptăm, Nerăbdători, să te-ascultăm. Ce ai, din partea Domnului, Te rog, acuma, să ne spui. Deci, Domnul ce ți-a poruncit?”
Va porunci a fi luate, Din păsări care sunt curate, Două bucăți; să fie vii. Voiesc apoi ca să mai știi Că, lemn de cedru, trebuiește, Pentru cel cari se curățește. Cârmâz, isop de-asemenea, Va trebui ca să mai ia.
Domnul să verse îndurare, Prin bunătatea Lui cea mare – Din înălțimea cerului – Peste Onisifor și-ai lui, Pentru că el m-a ajutat, Mereu, și nu s-a rușinat, De lanțul care îl purtam.
Deasupra tuturor, să pui Un alt covor; cărămizie, Culoarea lui, voiesc să fie. O piele de vițel de mare, Să aibă, drept învelitoare. Drugii vor trebui aduși Și-apoi, la masă, vor fi puși.
Domnul, lui Noe, i-a vorbit: „Iată că timpul a sosit: Te-mbarcă tu și casa ta. Doar tu, în fața Mea, vei sta – Ești singurul neprihănit, Din neamul ce-a păcătuit.
Cu sânge o să însemnați, Casele-n care vă aflați. Eu voi vedea sângele-apoi, Și am să trec pe lângă voi, Fără să vă pricinuiesc Vreun rău atuncea când lovesc Țara Egiptului. Să știți
Atunci, cu viață au scăpat Rahav și cei ce s-au aflat În casa ei. În acest fel, În mijlocul lui Israel, Ea a rămas de-a locuit. Cei cari, pe urmă-i, au venit, Și azi, în țară, sunt aflați, Căci ea-i făcuse-atunci scăpați Pe cei doi soli care sosiră Când Ierihonu-l iscodiră.