22 Pe la Tabor îl mai găsim, La Șahațima și-n sfârșit, Pe la Bet-Șemeș a ieșit, Iar apele Iordanului S-au așezat în calea lui. Deci șaisprezece-au fost de toate, Cetățile, cu-ale lor sate.
22 Limita lor teritorială „ajungea” apoi la Tabor, la Șahațuma și la Bet-Șemeș, „coborând” până la Iordan. În total erau șaisprezece orașe împreună cu satele din jurul lor.
După Barac – acela care Pe-Abinoam, tată, îl are, Iar locu-n care a trăit, Chedeș-Neftali e numit – Debora-n grabă a trimis, Pe niște slugi și-apoi i-a zis: „Ascultă ce a poruncit Domnul, atunci când mi-a vorbit: „Du-te spre vârful muntelui Cari este al Taborului Și ia cu tine zece mii, Dintre ai lui Neftali fii Și dintre ai lui Zabulon.
„Pe viața Mea!” – a cuvântat Cel care este Împărat, Acela care, după Nume, Drept Domn al oștilor e-n lume – „Ca și Taboru-n munți aflat, Ca și Carmelul înspumat Care înaintează-n mare, La fel atuncea va apare.
Tu, miazăzi, ai rânduit Și miazănoapte-ai întocmit. De al Tău Nume minunat, Taborul tot s-a bucurat. S-a bucurat, apoi, la fel, Hermonu-alăturea de el.
Apoi, ceilalți Leviți pe care Merari, drept feciori, îi are, Din Zabulon au dobândit Cetățile ce s-au numit Rimono și Tabor; la ele, Toate câmpiile acele Care în jur erau aflate, Pentru pășune au fost date.
Ainul și Iuta au fost date Cu locurile-nvecinate, Bet-Șemeșul cu-al său pământ. Nouă cetăți, de toate, sânt: O parte sunt din Iuda date Și-alta, din Simeon, luate.
Și Iireonu-apoi era, Bet-Șemeș se mai înșira Și Migdal-El; au mai urmat Horemul și cu Bet-Anat. Nouăsprezece-au fost de toate, Cetăți, cu sate-nvecinate.
În grabă, oameni au venit Și pe Sisera l-au vestit Cum că Barac – acela care Pe-Abinoam, tată, îl are – S-a îndreptat, cu oastea lui, Spre muntele Taborului.
Cetățile ce le primiră Ai lui Gherșom fii, se vădiră Că treisprezece sunt, de toate. Din Isahar au fost luate, Așer, Neftali și Manase – Manase, în Basan, se-aflase.