Iosua 18:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Hotarul ce l-a separat, În miazănoapte se pornea De la Iordan și se ducea Spre Ierihon și-apoi, în sus, Pe muntele de la apus, Ieșind, în urmă, în câmpie, La Bet-Aven, chiar în pustie.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹² Granița lor din nord începea de la Iordan, urca pe la capătul de nord al Ierihonului, continua spre vest prin munți și ajungea în deșertul Bet-Aven.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Partea din nord a lui începea de la Iordan, „urca” pe la capătul din Nord al Ierihonului, continua spre Vest prin munți și ajungea în deșertul Bet-Aven.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² În partea de nord, hotarul era de la Iordán, urca spre partea Ierihónului, spre nord, continua în munți, spre vest, și avea ieșirile în pustiul Bet-Áven.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Înspre miazănoapte, hotarul lor pornea de la Iordan. Suia pe la miazănoapte de Ierihon, se ridica în munte spre apus și ieșea în pustia Bet-Aven.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Și hotarul lor dinspre partea de miazănoapte era de la Iordan și hotarul se suia către latura Ierihonului spre miazănoapte și se suia în munte către apus, și ieșirile lui erau la pustia Bet‐Aven.

Iosua 18:12 Referans Kwoze

Iosua 16:1

Fii lui Iosif au primit – Prin sorți – ținutul potrivit Cu casele din seminție. Se întindea a lor moșie, De la Iordan – din locu-n care A fost cetatea ‘ceea mare Cari Ierihon era chemată – Spre apa ce este aflată În valea Ierihonului, La răsăritul soarelui. Hotarul merge și cuprinde Pustia care se întinde Din Ierihon pân’ la Betel, Trecând prin munte. Apoi el

Iosua 7:2

Spre Ai, iscoade s-au trimis, Iar Iosua, astfel, le-a zis: „Duceți-vă și cercetați Țara și-apoi, vești, să ne dați!” Chiar lângă Bet-Aven aflată, Cetatea Ai e așezată, La răsărit de locu-acel Care chemat este, Betel. Grabnic, iscoadele s-au dus, Spre a-mplini ce li s-a spus.

Osea 10:5

Locuitorii cei pe care Țara Samariei îi are, Uimiți vor fi, de-acei viței – Aflați la Bet-Aven – când ei Își vor jeli idolul lor. Apoi, ceata preoților – Care slujesc idolului – Vor tremura de soarta lui Și pentru casa ce-o avea Care, curând, va dispărea, Din al lor mijloc. Negreșit,

Osea 5:8

Trâmbiți și-n urmă să sunați La Ghibea, trâmbițele-acele! La Rama, să sunați din ele! Grăbiți-vă să v-adunați La Bet-Aven, ca să strigați! Iată-i – acuma – grabnic vin, Pe a ta urmă, Beniamin!

Osea 4:15

Dacă curvește Israel, Iuda să nu facă la fel. Iuda măcar, mereu, să cate, Nevinovat să se arate. Către Ghigal, să nu plecați, La Bet-Aven să nu urcați, Nici nu jurați, zicând – mereu – „Viu este Domnul Dumnezeu!”

Iosua 6:1

Cetatea Ierihonului – Din pricina poporului Lui Israel – era-ntărită. Intrarea-n ea era oprită: Nimeni nu pătrundea în ea, Nici a ieși nu se putea.

Iosua 3:16

Apele care au venit De sus, pe dată s-au oprit. Grămadă-apoi, s-au înălțat Și-ncremenite ele-au stat, Aflându-se la depărtare Față de o cetate care, „Adam”, atunci era chemată, Fiind lângă Țartan, aflată; Iar apele care erau În jos și care se scurgeau Udând mereu acea câmpie – Care, așa precum se știe De către toți – este chemată Ca fiind drept „marea Sărată”, S-au scurs de tot, de s-a uscat Albia-n care s-au aflat. Astfel, prin albia uscată, Poporul a trecut îndată, Punându-și corturile lui, În fața Ierihonului.

Iosua 2:1

Iosua – al lui Nun fecior – S-a dovedit prevăzător Căci din Sitim, el a trimis Două iscoade și le-a zis: „Duceți-vă și cercetați Țara, dar vreau să vă uitați, Atent – în mod deosebit – La Ierihon.” Ei au pornit, La drum, de-ndată. Au ajuns La Ierihon și au pătruns În casa unei curve, care Le-a pregătit loc de culcare. Rahav, femeia s-a numit Și-n casa ei, i-a găzduit.

Iosua 8:15

Iosua și al său popor, S-au prefăcut, în fața lor, Că sunt speriați și au fugit.

Iosua 18:11

Pe Beniamin, sorți-au căzut, Iar fiii săi parte-au avut, După familiile lor – Și casele părinților – De un pământ. A lor moșie, Între-a lui Iuda seminție Și-ntre-a lui Iosif, s-a aflat.

1 Samuel 13:5

Iar Filistenii s-au unit, Pentru că ei au plănuit Să se întoarcă înapoi Și să înceapă un război, Cu Israel. Ale lor care Erau în număr foarte mare. De toate, carele acele O mie ajuns-au a fi ele, Iar călăreții ce-i aveau, La șase mii, se ridicau. Oastea cari fost-a adunată Nici nu putea fi numărată. Ea se-ntindea, în largul zării, La fel ca și nisipul mării. Oastea aceea a venit Și, la Micmaș, a poposit, La est de locu-acela care, Drept Bet-Aven, nume, își are.