Acestea-s părțile-așadar, Pe cari preotul Eleazar, Cu Iosua – acela care, Pe Nun, ca și părinte-l are – Precum și cu aceia cari Sunt, peste seminții, mai mari, Le-au dat, prin voia sorților, În stăpânire, la popor. Cortu-ntâlnirii s-a aflat La Silo, când au aruncat Sorții în fața Domnului, Pentru-a-mpărți poporului, Țara aceea minunată Care, de Domnul, le-a fost dată.
Iosua 18:1 - Biblia în versuri 20141 A lui Israel adunare La Silo-a stat, în așteptare Și-acolo fost-a așezat Al întâlnirii cort, de-ndat’. Supus, întreg cuprinsul țării Se întindea în largul zării. Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească1 Întreaga comunitate a fiilor lui Israel s-a strâns la Șilo și au așezat acolo Cortul Întâlnirii, țara aflându-se sub stăpânirea lor. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 20181 Întreaga comunitate a israelienilor s-a strâns la Șilo; și au așezat acolo cortul Întâlnirii, după ce țara ajunsese sub autoritatea lor. Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 20201 Toată adunarea fiilor lui Israél s-a adunat la Șílo și a întins acolo cortul întâlnirii. Țara era supusă înaintea lor. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu1 Toată adunarea copiilor lui Israel s-a strâns la Silo și au așezat acolo cortul întâlnirii. Țara era supusă înaintea lor. Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 19311 Și toată adunarea copiilor lui Israel s‐a adunat la Silo și au așezat acolo cortul întâlnirii și țara era supusă înaintea lor. Gade chapit la |
Iosua 18:1
26 Referans Kwoze
Din Silo – din cetatea lui – Să se închine Domnului. Astfel, bărbatul se pornea, O dată-n an, și se ducea – Alături de al său popor – Ca Domnului oștirilor, Să Îi dea jertfe potrivite, Care-s prin Lege rânduite. Pe-atunci, doi preoți i-au slujit Lui Dumnezeu. Ei s-au numit Hofni și Fineas; cei doi, iată, Pe Eli, îl aveau, drept tată.
Fiii lui Ruben, cu Manase – Cu jumătate dintre case – Și cu cei ce erau din Gad, Se-ntoarseră în Galaad, În partea lor de moștenire, Dată de Moise-n stăpânire. Ei au lăsat, în urma lor, Pe al lui Israel popor, La Silo – în ținutul lui, Din țara Canaanului. Totul fusese împlinit, Așa precum Domnu-a dorit, Atuncea când de vorbă-a stat, Cu Moise și, porunci, i-a dat.
Îi zise-ndat’, nevestei sale: „Iată ce am găsit cu cale Că trebuie, acum, să faci: Cu alte haine să te-mbraci – Căci nu aș vrea ca să se știe Precum că ești a mea soție – Și către Silo să pornești. Pe Ahia ai să-l găsești, Când vei ajunge-n acel loc. El e al Domnului proroc, Căci el e cel care mi-a spus Că împărat eu voi fi pus.
Abiatar nu a mai stat, Ci a ieșit de la-mpărat Și a pornit spre Anatot. De-atunci, din slujba de preot, El a fost scos, căci s-a-mplinit Cuvântul care-a fost rostit Asupra casei cea pe care Eli, în Israel, o are. Acest cuvânt al Domnului, Rostit asupra casei lui, La Silo-a fost, în vremea-n care Eli fusese preot mare; Iar Solomon a împlinit Ceea ce Domnul a vestit.
Au mai stat mult de s-au gândit, Și-au cuvântat, în urmă: „Iată, În fiecare an, o dată, Este o mare sărbătoare În cinstea Domnului. Ea are, Numai la Silo, să se țină Și multă lume o să vină. La miazănoapte de Betel Se află Silo. Locu-acel E așezat spre răsărit, Față de drumul ce-a suit De la Betel și s-a-ndreptat Către Sihem. El e aflat La miazăzi de-acel ținut, Cari drept Lebona-i cunoscut.”
Când oamenii cari s-au ales Să facă planul, au purces Prin țară, Iosua le-a spus: „Străbateți țara-n jos și-n sus, În lung și-n lat. S-o măsurați Și-un plan, în urmă, să îmi dați. Aici, la Silo mă găsiți, Atunci când o să reveniți. În fața Domnului apoi, La sorți voi trage, pentru voi, Pentru a voastră moștenire Ce-o veți lua în stăpânire.”
Te-a auzit atâta lume, Vorbind în al Domnului Nume. Dar oare, cum de îndrăznești Să vii și să ne prorocești, Zicând că „Tot ce s-a-ntâmplat La Silo-n timpu-ndepărtat Se va-ntâmpla Casei pe care Al nostru Dumnezeu o are? Și-apoi, cetatea nimicită Ajunge-va și pustiită?” Poporul l-a înconjurat Pe Ieremia, de îndat’. S-au strâns cu toți în jurul lui, În curtea Casei Domnului.
Optzeci de oameni au venit, Care cu daruri s-au suit, La Casa Domnului. Erau Oameni cari, din Sihem, veneau, Din Silo și de-asemenea Veneau și din Samaria. Ei aveau bărbile tăiate Și purtau straie sfâșiate. Pe piele, tăieturi, aveau, Pe care ei și le făceau. Oameni-aceștia, fiecare, Aduceau daruri de mâncare Și cu tămâie, Domnului, Spre-a le-nchina în fața Lui.
Dacă priviți ca necurată, Țara care vă este dată, Treceți în țara Domnului, Unde e locuința Lui. Veniți la noi ca, așezați Să fiți, printre ai voștri frați! Vrem ca să nu vă despărțiți De noi! Să nu vă răzvrătiți Față de Domnul, după care Să ridicați alte altare, Afară de altarul Lui, Stârnind mânia Domnului!
Piblisite