60 Apoi Chiriat-Bal – cari știm Că e și Chiriat-Iarim; După aceasta, la sfârșit, Cetatea Raba a venit. Două cetăți au fost, de toate, Cu satele alăturate.
Spre muntele ce-i așezat În fața lui – înspre apus – Hotaru-n urmă a fost dus. Cotea în jurul muntelui Din fața Bet-Horonului Și către miazănoapte-apoi, Se întorcea el, înapoi. La Chiriat-Bal ajungea, Cetate-n care stăpânea Doar a lui Iuda seminție Și care, după cum se știe, E Chiriat-Iearim chemată.
Aceia care locuiră, La Chiriat-Iearim, veniră După chivot. Ei l-au luat Și pe un deal l-au așezat, Unde-a fost casa celui care, Abinadab, drept nume, are. Pe Eleazar – pe fiul lui – Pentru chivotul Domnului, Ei l-au sfințit și au lăsat Chivotu-n paza lui, de-ndat’.
Fiii lui Israel porniră Și după trei zile sosiră Lângă cetățile pe care, În țară, acel neam le are. Iată dar cum au fost chemate: E Gabaon prima cetate; Chefira, cea de-a doua este; Berot, a treia se numește; Iar cea de-a patra o găsim Numită Chiriat-Iarim.
La Chiriat-Iearim, de-ndat’, În mare grabă a plecat Un grup de soli, care-au vorbit: „Iată, chivotul a sosit, Căci Filistenii l-au adus, Și este la Bet-Șemeș pus. Veniți dar, grabnic, pân’ la noi, Căci trebuie adus la voi!”
Hotarul cobora, pe dată, Din munte, iar apoi mergea ‘Nainte, până atingea Izvorul Neftoah, unind Cetățile care cuprind Tot muntele Efronului. Apoi, trecea, în calea lui, Prin Bala care-a fost odată Și Chiriat-Iearim chemată.
Aceștia sunt fiii pe care, Caleb, pe astă lume-i are: Șobal e cel dintâi născut, Pe cari Efrata l-a avut. Fiu al lui Hur, el s-a vădit, Iar el, apoi, l-a zămislit Pe Chiriat-Iearim. Urmează