Atunci, Caleb – acela care Ca tată, pe Iefune-l are – În stăpânire a primit O parte, ce s-a nimerit Ca așezată să îi fie, În a lui Iuda seminție, Așa precum a poruncit Domnul, atunci când a vorbit, Cu Iosua. A căpătat Pământul care s-a aflat La Chiriat-Arba – altfel, Hebron, mai este numit el. Arba e numele pe care Al lui Anac părinte-l are.
În timpurile din trecut, Hebronul fost-a cunoscut Drept Chiriat-Arba, căci el A fost numit după acel Care fusese cel mai mare Atunci, între-ale lui hotare, Din neamul Anachimilor. Iar cel mai tare din popor, Arba a fost. După război, Țara s-a odihnit apoi.
Când o chemă la El, Cel Sfânt, La Chiriat-Arba ședea – Cari și Hebron se mai numea – În țara Canaanului. La căpătâiul soaței lui, Veni Avram să se jelească, Să plângă, să se necăjească.
Iată cetatea dobândită De-ai lui Aron fii, socotită A fi drept adăpost în care, Află un ucigaș scăpare: Hebron, aceasta s-a chemat; Libna s-a mai adăugat. Pe lângă ele au fost date Și locurile-nvecinate.