1 Iabin – cel care-a-mpărățit Peste Hațor – a auzit De lucrurile petrecute. Înspăimântat, trimise iute, Soli, la-mpăratul din Madon, La împăratul din Șimron, La cel care, înscăunat, Sta la Acșaf ca împărat,
1 Când a auzit ce se întâmplase, Iabin – regele Hațorului, a trimis din partea lui niște oameni (care solicitau ajutor) la Iobab – regele Madonului, la regele Șimronului, la regele Acșafului,
Când Iosua – de la război – Cu oastea s-a întors apoi, Către Hațor s-a îndreptat, Unde, în urmă, a purtat Mari bătălii înverșunate, Spre-a pune mâna pe cetate. Hațorul – fără îndoială – Pe-atunci, fusese capitală Pentru acele-mpărății Spre care s-au trimis solii. Cel ce era înscăunat, Peste Hațor, n-a fost cruțat, Ci a pierit – precum se știe – Cu-al său popor, în bătălie, Atuncea când pentru cetate Crâncene lupte au-fost purtate.
În mâna împăratului Din țara Canaanului. Iabin, acesta se numea Și la Hațor împărățea. Sisera era căpitan Al oștilor din Canaan. Ținutu-n care-a locuit E, Haroșet-Goim, numit.
Când ai să treci prin ape, Eu Voi fi cu tine, ne-ncetat, Și n-ai să te-neci niciodat’, Nici nu ai să te arzi deloc, Atunci când trece-vei prin foc, Iar flacăra nu se va prinde De tine și nu te aprinde.
Nu vede omul care-i rău, Cât e de tare brațul Tău. Dar pân’ la urmă, va vedea Râvna pe care-o vei avea Pentru al Tău popor și-ndat’ Are să fie rușinat. Focu-i va arde pe cei răi, Cari se vădesc dușmani ai Tăi.
Pe jos, Sisera a fugit Și-n urmă s-a adăpostit În cortul lui Iael, cea care, Pe Heber zis Chenutu-l are Drept soț. El a intrat la ea, Pentru că-n pace se găsea Heber – cel ce era Chenit – Și cu Iabin, ce-a-mpărățit Peste Hațor. Atunci, Iael,
Toți împărații au venit Și-o bătălie au pornit, Lângă Tanac. Ei s-au luptat Și la Meghido. N-au luat Nici aur, nici argint apoi, Și nici o pradă de război. Lupta aceasta-ncrâncenată, În Canaan fusese dată.
Iată dar cum s-au potrivit Acele lucruri ce-au privit Pe oamenii ce-au fost găsiți De Solomon, și folosiți – Pentru corvoadă – când zidise Casa pe care-o dăruise Lui Dumnezeu, casa pe care – În Milo – împăratu-o are, Precum și zidul ridicat, Cu care a împresurat Ierusalimul – la-nceput – Apoi cel care s-a făcut În jurul Meghidoului, Urmat de al Hațorului, Precum și zidul ridicat Spre-a fi Ghezerul apărat.
La învoială au căzut Și-o înțelegere-au făcut, Prin care s-au unit apoi Și s-au gătit pentru război, Să-i bată, prin puterea lor, Pe Iosua și-al său popor.
În vremea lui, a năvălit Tiglat-Pileser, ce-a domnit Peste Asiria. Astfel, El smulse, de la Israel, Iionul, Chedeșul, urmat De-Abel-Bet-Maca. A luat Și Ioanahul, cu război. A smuls Hațorul, iar apoi, Spre Galaad s-a repezit, Pe care l-a și cucerit. S-a îndreptat – după aceea – Către micuța Galileea. Apoi, spre-a lui Neftali țară, Oștile lui se îndreptară. Locuitori-au fost luați Și în Asiria mutați.