39 Iar toți locuitorii ei, Prin ascuțișul sabiei Au fost trecuți apoi, de-ndat’. Nimeni, cu viață, n-a scăpat: Nici împăratul, nici cei care Au vrut să-i dea ajutorare – Căci ei de prin cetăți erau Cari, de Debir, aparțineau. Totul la fel s-a petrecut, Precum fost-a-n Hebron făcut, Sau cum, în Libna, s-a-ntâmplat.
39 L-au capturat și l-au trecut prin ascuțișul sabiei, pe el, pe regele lui și toate satele dimprejurul lui, și au dat spre nimicire orice om care era în el. N-a lăsat niciun supraviețuitor. I-a făcut Debirului și regelui său așa cum i-a făcut Hebronului și așa cum i-a făcut Libnei și regelui ei.
39 L-au capturat și l-au devastat cu sabia, omorându-i și regele. Au distrus toate satele din jurul lui și pe toți oamenii care erau acolo. Nu au lăsat niciun supraviețuitor. Au procedat cu Debirul și cu regele lui ca în cazul Hebronului, al Libnei și al regilor acestora.
39 L-au capturat și pe regele lui și toate cetățile sale le-au trecut prin ascuțișul sabiei. L-au nimicit pe el și pe toți cei care erau în el: nu au lăsat pe nimeni să scape. După cum au făcut la Hebrón, așa au făcut cu Debír și cu regele lui. Tot așa făcuseră cu Libná și cu regele ei.
39 L-a luat pe el, pe împăratul lui și toate cetățile care țineau de el; le-a trecut prin ascuțișul sabiei și a nimicit cu desăvârșire pe toți cei ce se aflau în ele, fără să lase să scape vreunul; Iosua a făcut Debirului și împăratului lui cum făcuse Hebronului și cum făcuse Libnei și împăratului ei.
39 Și l‐a luat și pe împăratul lui și toate cetățile lui și l‐a bătut cu ascuțișul sabiei și a nimicit cu desăvârșire toate sufletele care erau în el: n‐a lăsat să scape niciunul; cum făcuse Hebronului și cum făcuse Libnei și împăratului ei, așa a făcut Debirului și împăratului său.
Un foc va fi casa pe care Iacov în stăpânire-o are, Iar a lui Iosif o să fie O flacără ce-i veșnic vie. A lui Esau casă se-arată Precum miriștea cea uscată, Pe cari focul o va aprinde. Jur împrejur o va cuprinde Și are să o mistuiască. Nimic n-o să se mai găsească Apoi, din casa cea pe care Esau în stăpânire-o are. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit!
Iehu, apoi – în acel ceas – Pe toți cei care au rămas Din casa lui Ahab, la el – Aflați fiind în Izreel – I-a omorât, fără cruțare, Și nimeni n-a avut scăpare. Pieriră toți aceia cari Au fost, în casa lui, mai mari, Prietenii ce îi avea Și preoții, de-asemenea.
În mână la al său popor – Precum a zis – Domnu-a făcut Să cadă toți. El i-a bătut Pân’ la Sidonul zis „cel mare”, Până la valea Mițpa care Se află către răsărit Și-n urmă, i-a înghesuit La Misrefot-Maim. Apoi,
Nimeni, cu viață, n-a scăpat, Căci Iosua-ntregul ținut Al țări-atuncea l-a bătut, Chiar de pe munte începând – Spre miazăzi – și ajungând De pe costișe, în câmpii. În urma ăstor bătălii – Dintre cei care s-au aflat În țară – nimeni n-a scăpat Cu viață, căci orice suflare Fusese ștearsă de sub soare, Așa precum a poruncit Domnul, atunci când i-a vorbit.
Iar toți locuitorii ei, Prin ascuțișul sabiei Au fost trecuți apoi, de-ndat’. Nimeni, cu viață, n-a scăpat: Nici împăratul, nici cei care Au vrut să-i dea ajutorare – Căci prin cetăți ei locuiau, Cari de Hebron aparțineau. Totul, la fel, s-a petrecut Precum fost-a-n Eglon făcut.
Atunci, Horam care ședea Peste Ghezer și-mpărățea, La al Lachisului popor, A vrut să-i vină-n ajutor. Cu oaste mare a venit, Dar Iosua l-a biruit, Iar dintre cei ce l-au urmat Nimeni, cu viață, n-a scăpat.
Domnul – precum a cuvântat – Pe Og, în mână, ni l-a dat, Cu al Basanului ținut Și oamenii ce i-a avut. Bătuți au fost cu toți, de noi, Și nimeni n-a scăpat apoi.
Te pregătește dar, de drum! Du-te la Amalec acum, Să-l nimicești de peste fire! Să nu faci vreo deosebire, Ci să ucizi femei, bărbați, Copii și prunci – tot ce aflați! Să nu cruțați măgari sau boi, Cămile sau turme de oi.”
Saul a prins în mâna lui, Pe-Agag – cel care-ncoronat E-n Amalec, drept împărat – Iar pe poporul întâlnit Acolo, el l-a nimicit, Prin ascuțișul sabiei, Trecând bărbați, copii, femei.