Iosua 10:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Când auziră glasul său, Luna și soarele au stat Pe loc, până s-a răzbunat Poporul, pe vrăjmașii lui. Dar oare-n Cartea Dreptului, Lucrul acesta nu e scris? Deci soarele – precum a zis – A stat pe loc – nu s-a grăbit Să meargă către asfințit, Ci începând din acel ceas, Aproape-o zi a mai rămas Pe boltă, sus, încremenit.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹³ Soarele a rămas nemișcat, iar luna s-a oprit până când poporul s-a răzbunat pe dușmanii lui. Nu este scris lucrul acesta și în „Cartea lui Iașar“? Soarele a rămas nemișcat în mijlocul cerului și nu s-a grăbit să apună aproape o zi întreagă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Astfel, soarele nu a mai avansat din acel loc, iar luna s-a oprit – până când poporul (israelian) s-a răzbunat pe dușmanii lui. Oare nu este scris acest lucru și în Cartea lui Iașar? Soarele a rămas nemișcat în mijlocul cerului și nu s-a grăbit să apună aproape o zi.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Soarele s-a oprit și luna a stat până când poporul a fost răzbunat față de dușmanii săi. Nu este oare scris în Cartea celui Drept: „Soarele s-a oprit pe bolta cerului și nu s-a grăbit să apună aproape o zi întreagă”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Și soarele s-a oprit și luna și-a întrerupt mersul, Până ce poporul și-a răzbunat pe vrăjmașii lui. Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului? Soarele s-a oprit în mijlocul cerului și nu s-a grăbit să apună aproape o zi întreagă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Și soarele s‐a oprit și luna a stătut până s‐a răzbunat neamul asupra vrăjmașilor săi. Oare nu este scrisă aceasta în cartea lui Iașar? Și soarele a stătut în mijlocul cerurilor și nu s‐a grăbit să apună aproape o zi întreagă.

Iosua 10:13 Referans Kwoze

Habacuc 3:11

Soare și lună se opresc Pe cer și se adăpostesc Apoi, în locuința lor, Din pricina luminilor Pe cari le răspândesc, pe cale, Săgețile ce-s ale Tale Și pentru strălucirea dată De a Ta suliță-ncercată.

Isaia 38:8

Pe-al lui Ahab cadran solar, Domnul va face, așadar, Cu zece trepte mai apoi, Să treacă umbra înapoi.” Atuncea, soarele, de-ndat’, A făcut umbra de s-a dat – Pe-al lui Ahab cadran solar – Cu zece trepte-n urmă dar.

Iosua 10:14

Nicicând, nu s-a mai pomenit Așa o zi – nici înainte Și nici apoi – să ia aminte Domnul, la glasul omului, Făcând după dorința lui. Lucrul acesta s-a-ntâmplat, Pentru că Domnul S-a aflat, Atunci, cu Iosua, și El Luptase pentru Israel.

Judecători 16:28

Samson, atuncea, a strigat La Domnul și-astfel s-a rugat: „O Doamne, Dumnezeul meu! Adu-Ți aminte – Te rog eu – De mine, și mă întărește! Putere, Doamne-mi dăruiește Acum, să pot fi în măsură Ca numai cu o lovitură, Să mă răzbun pe-acest popor, Pentru lumina ochilor Pe care mi-au răpit-o ei! Răzbună Doamne, ochii mei!

Luca 18:7

Deci, Dumnezeu, aleșilor, Cari zi și noapte – necurmat – Strigă la El, neîncetat, Credeți că nu o să le facă Dreptate, cum cer ei, chiar dacă Pare, acum, că zăbovește?

Ioel 3:15

Iată că soarele, aflat Pe boltă, s-a întunecat. Luna apoi de-asemenea, Întunecată e și ea, Iar stelele cerurilor Pierdut-au strălucirea lor.

Ioel 2:10

Cutremurate-n față-i sânt Și cerul și acest pământ Și soarele de-asemenea. Luna se-ntunecă și ea, Iar ale bolții mândre stele Își pierd luminile și ele.

Psalmi 148:3

Soare și lună, să cântați Și Domnului laudă-I dați! Hei, stele luminoase, voi Cântați-I laude apoi!

Psalmi 19:4

Veștile ei se răspândesc Peste pământ și-l împânzesc, Cutreierând lumea cea mare, Până la ale ei hotare. În ceruri, mâna Domnului Un cort întins-a soarelui.

Estera 8:13

Epistolele înștiințau Orice ținut și-avertizau Că-n ziua ce s-a stabilit, Să se răzbune-i pregătit – Pe cei cari sunt dușmani ai lor – Întreg neamul Iudeilor.

2 Samuel 1:18

Să o învețe-a trebuit. Numele care l-a primit Este „Cântarea arcului” Și-i scrisă-n Cartea Dreptului.

Isaia 24:23

Luna va fi acoperită, Căci de rușine-i învelită, Iar soarele, în răsărit De groază fi-va-nvăluit. Atunci, Domnul oștirilor Are a fi cârmuitor Pe muntele Sionului, În a Ierusalimului Cetate. Ca un împărat, În strălucire-nveșmântat Și-n toată slava Domnului, Va sta cu cei bătrâni ai Lui.

Judecători 5:2

„Iată că timpul s-amplinit Și după câte-am suferit, Acuma ni s-au ridicat Oameni viteji, care au stat, Drept căpetenii în popor, Iar sub ocârmuirea lor, Israelul s-a dovedit A fi, de luptă, pregătit. Pe Domnul, binecuvântați!

Iosua 10:11

Pe când fugeau cu pas întins Spre Bet-Horon, Domnul – de sus – Un val de pietre a adus, Cu care El i-a potopit Pân’ la Azeca. Au pierit Atunci, sub piatra grindinei, Mai mulți în număr, decât cei Care-au ajuns loviți să fie, De sabie, în bătălie.

Numeri 31:2

„Pe al lui Israel popor, Contra Madianiților, Să îl răzbuni. Apoi, să știi Că tu, urmează, ca să fii, La neamul tău, adăugat.”

Revelația 21:23

Cetatea, trebuință, n-are De soare sau de lună care S-o lumineze, căci, mereu, Doar slava de la Dumnezeu O luminează și, se știe, Că Mielul e a ei făclie.

Revelația 8:12

Din trâmbița ce o avea, Când îngerul al patrulea A răsunat, a fost lovit Soarele, cari s-a înnegrit Pe o treime-apoi, din el. Cu luna, s-a-ntâmplat la fel; Cu stelele, de-asemenea. Lumina zilei nu avea, Puterea de la început; Cu o treime, a scăzut, Iar noaptea și ea se arată Că este mai întunecată.

Revelația 6:12

Când Mielu-a rupt pecetea care A șasea e, la numărare, Pe dat’, atuncea am simțit, Cum un cutremur s-a stârnit. Soarele, negru, l-am văzut, Ca și un sac de păr făcut. Luna s-a înroșit și ea – Încât, ca sângele, părea –

Revelația 6:10

Aceste suflete strigau, Cu un glas tare, și ziceau: „Stăpâne Doamne, până când, Să zăbovești, mai ai de gând? Tu, cari ești sfânt și-adevărat, Când ai să judeci, răzbunat Să fie sângele, din noi, Să faci să cadă el apoi, Pe fața-ntregului pământ Și peste cei cari, pe el, sânt?”

Fapte 2:20

Soare nu va mai fi, deloc – În beznă, el se va preface, Iar luna, sânge, se va face. Toate acestea au să fie, Mai înainte ca să vie Măreața zi, strălucitoare,

Matei 5:45

Să arătați, în acest fel, Ai cui fii sunteți voi. Căci El – Tatăl din cer – soarele Său – Peste cel bun, peste cel rău – Îl face ca să răsărească, Și deopotrivă să-i stropească Ploaia – atâta pe cei drepți, Cât și pe cei care-s nedrepți.

Numeri 21:14

Astfel, în cartea-n cari sunt puse Războaiele, de Domnul duse, Despre „Vaheb” se pomenește Care – „în Sufa” – se găsește, De „apele Arnonului” –

Matei 24:29

Când toate zilele tulburi Vor trece – după-acel necaz – Chiar soarele, al său obraz, Și-l va întuneca. Luna, Nici ea nu va mai lumina, Iar de pe boltă, măturate, Stele vor fi. Cutremurate, Puterile cerurilor Fi-vor, iar în înaltul lor,

Ioel 2:31

Soarele-n beznă se preface, Iar luna, sânge, se va face. Acestea toate au să fie Mai înainte ca să vie Ziua cea mare-nfricoșată Care-i „a Domnului” chemată.

2 Regi 20:10

El s-a gândit și-a zis apoi: „Nu-i mare lucru să se facă Umbra-nainte ca să treacă. Deci zece trepte, mai apoi, Să treacă umbra, înapoi.”

Iov 9:7

Puteri, El, peste soare, are: Când poruncește, nu răsare Peste înaltul cerului. El ține, sub pecetea Lui,