Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Iona 4:9 - Biblia în versuri 2014

9 Dar Dumnezeu l-a auzit Și cu blândețe i-a vorbit: „Faci bine că te-ai mâniat Pentru acest arbust uscat?” Iona a zis mânios foarte: „Fac bine! Da, până la moarte, Că mă înfurii! Așa-s eu!”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

9 Dumnezeu l-a întrebat pe Iona: ‒ Oare faci bine că te mânii din cauza ricinului? El a răspuns: ‒ Fac bine că mă mânii, chiar până la moarte!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Atunci Dumnezeu a vorbit cu Iona, zicându-i: „Oare procedezi bine când te mânii din cauza (uscării) acestei plante?” El a răspuns: „Da, este corect să mă mânii, chiar până la moarte!”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Dumnezeu i-a zis lui Ióna: „Faci bine că te mânii pentru un ricin?”. Și el a spus: „Da, fac bine că mă mânii până la moarte”.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Dar Dumnezeu a zis lui Iona: „Bine faci tu de te mânii din pricina curcubetelui?” El a răspuns: „Da, bine fac că mă mânii până la moarte!”

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Și Dumnezeu a zis lui Iona: Oare faci bine că te mânii din pricina chicaionului? Și el a zis: Fac bine că mă mânii până la moarte.

Gade chapit la Kopi




Iona 4:9
13 Referans Kwoze  

Dar te gândește, dacă poți: Oare, pentru a ta mânie, Pământul trebuie să fie Pustiu, iar stâncile, cu toate, Din locurile lor, mutate?


Nebunul, în mânia sa, Piere ucis. Pe prost, la fel, Îl mistuie focul din el.


Fiindcă ea îl necăjea Și zi de zi îl chinuia Cu rugăminți, fără-ncetare, El a simțit, atunci, o mare Neliniște – ca și un rău De moarte – în sufletul său.


Să știți că zilele acele Se vor vădi nespus de rele. Atuncea, oamenii vor vrea Să moară, dar nu vor putea. Oricât de mult au s-o dorească, Moartea are să-i ocolească.


Că dacă este întristare După cum Dumnezeu voiește, Aceasta-ndată se vădește Că v-a aduce pocăință, Cari va-ndrepta, orice ființă, Spre mântuire și, de care, Nimeni, ca să se plângă, n-are. Tristețea lumii, înspre moarte – În schimb – are ca să vă poarte.


Că sufletu-Mi e obosit… De întristare e lovit… Abia poate să o mai poarte, Căci întristarea e de moarte. Rămâneți să vegheați, cu Mine, Și poate-am să Mă simt mai bine.”


Să fii atent: din supărare, Să nu ajungi la disperare Și-apoi să fii de ea, împins Să faci batjocuri înadins Și nici prețul răscumpărării Să nu-ți șteargă firul cărării – Adică, prin a lui mărire, Tu să fii dus în rătăcire!


Lucrul acesta n-a plăcut, Deloc, atunci când l-a văzut, Lui Iona. El s-a mâniat


Când soarele a răsărit, Un vânt fierbinte s-a pornit, Lovindu-l cu suflarea lui, Pe Iona. Raza soarelui, În creștet, tare, l-a bătut Încât sărmanul a căzut De pe picioare, leșinat, Și-ncet, abia a îngăimat: „Să mor, mai bine îmi doresc, Decât așa să mai trăiesc!”


Atunci, răspunse Dumnezeu: „Ți-e milă și te-ai întristat Când copăcelul s-a uscat! Te doare de-acel pom pitic Care nu te-a costat nimic. Să crească, nu tu l-ai făcut, Ci într-o noapte-a apărut Și-apoi în alta, s-a uscat.


Ahab, atunci, s-a întristat Și către casă a plecat. Cuvintele ce le-a rostit Nabot, adânc, l-au răscolit, Căci el spusese: „domnul meu, Să mă ferească Dumnezeu, Să-nstrăinez această vie! Nu pot ca să ți-o dărui ție, Căci via ce o stăpânesc, De la părinți o moștenesc!” Ahab, în casă, a intrat Și s-a trântit, furios, pe pat.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite