Iona 4:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ Să nu fiu Eu îngrijorat Atunci, de-acea cetate mare – Deci de Ninive – căci ea are Osută douăzeci de mii De oameni? Dacă vrei să știi, Nu pot deosebi ușor Brațul cel drept, de stânga lor, Aste ființe rătăcite! Mai sunt de-asemeni multe vite Pe lângă oameni, în cetate. Să-Mi vărs mânia peste toate? Ți-e milă de arbust, dar Eu, Milă să n-am, de „lucrul” Meu!”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹¹ Și Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu știu să deosebească dreapta de stânga lor și în care se află și o mulțime de animale?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ Dar oare Mie să nu Îmi fie milă de Ninive, acest mare oraș, în care trăiesc mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni incapabili să distingă dreapta de stânga lor împreună cu o mulțime de animale?!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ Iar mie să nu-mi fie milă de Niníve, cetatea cea mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu știu care-i stânga și care-i dreapta și animale multe?”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ Și Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu știu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulțime de vite?”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹¹ Și eu nu trebuia să mă îndur de Ninive, cetatea cea mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu știu deosebi dreapta lor de stânga lor, și multe vite?

Iona 4:11 Referans Kwoze

Matei 18:33

Oare nu crezi că era bine Să fii și tu-ngăduitor?

Iona 1:2

„Iona! Te scoală în picioare! Te pregătește de plecare, Pentru că vreau să te trimit Pân’ la Ninive! S-a suit, La Mine, a ei răutate! Du-te de intră în cetate Și împotriva ei apoi Strigă ceea ce spune-ți-voi!”

Psalmi 36:6

Asemeni munților pe care Al nostru Dumnezeu îi are, A Ta dreptate se arată; Iar a Ta dreaptă judecată Doar cu Adâncu-acela mare Își mai găsește-asemănare. Sprijin al oamenilor ești Și numai Tu Te dovedești Că vii mereu în ajutor Și lumii dobitoacelor!

Deuteronom 1:39

De-asemenea, ai voștri prunci – De care voi ați zis atunci, Cum că „de jaf ajung să fie” – În astă țară, au să vie; Iar fii voști’, cari gânguresc – Și astăzi nu deosebesc Ce-i rău sau bine – vor putea, În stăpânire, să o ia.

Psalmi 104:14

Tu faci să crească iarba care E pentru-a vitelor mâncare. Îi dai verdețuri omului, Din roadele pământului, Să aibă hrană-mbelșugată.

Iona 3:10

Domnul, din ceruri, a văzut Tot ce făceau și I-a părut Rău că voia să-i nimicească. A hotărât să-i izbăvească De răul ce l-a plănuit. A Lui iertare-au dobândit Cetatea și cu toți acei Ce-au fost locuitorii ei.

Isaia 1:18

„Totuși, veniți să căutăm Acuma, să ne judecăm” – Zis-a cuvântul Domnului, Către întreg poporul Lui. „Dacă păcatele pe care Le-ați făptuit sunt – la culoare – Precum cârmâzul, negreșit Cu toate se vor fi albit, Astfel încât albeața lor Va fi ca a zăpezilor. Dacă păcatele pe care Le-ați făptuit sunt – la culoare – Roșii ca purpura, doresc – Asemeni lânii – să le-albesc.

Isaia 7:16

Dar înainte ca să vie Timpul ca al ei fiu să știe Ce este rău și să-nțeleagă Ca binele să îl aleagă, Țara în care-ncoronați Se află cei doi împărați De cari te temi, va fi lovită Și va ajunge pustiită.”

Isaia 37:37

Tabăra fost-a ridicată, Iar Sanherib s-a-ntors apoi, Cu toată oastea înapoi, Și la Ninive s-a oprit, Unde-a rămas de-a locuit.

Iona 4:10

Atunci, răspunse Dumnezeu: „Ți-e milă și te-ai întristat Când copăcelul s-a uscat! Te doare de-acel pom pitic Care nu te-a costat nimic. Să crească, nu tu l-ai făcut, Ci într-o noapte-a apărut Și-apoi în alta, s-a uscat.

Geneza 9:10

Viețuitoarele apoi, Vor profita de legământ – Tot ce se mișcă pe pământ: Și păsări și vite și fiare; Toate ce-au fost cu voi și care, Acum, din arcă au ieșit, Așa cum Eu am poruncit.