Iona 2:2 - Biblia în versuri 2014

² Zicând: „În a mea strâmtorare, Domnul îmi dete ascultare. Când în al morții laț aflat, În disperare am strigat, El glasul mi l-a auzit, Iar al Său braț m-a izbăvit.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

² și a zis: „În necazul meu L-am chemat pe Domnul și El mi-a răspuns. Din pântecul Locuinței Morților am strigat după ajutor, și Tu mi-ai auzit glasul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Relatând ulterior ce s-a întâmplat acolo, el a zis: „În situația mea care era fără rezolvare, L-am chemat pe Iahve. Și (surprinzător!) El mi-a răspuns!” „Am strigat după ajutor (Doamne); și Tu m-ai ascultat!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Ióna s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peștelui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² și a zis: „În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul și m-a ascultat; din mijlocul Locuinței morților am strigat și mi-ai auzit glasul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² și a zis: Am strigat în strâmtorarea mea către Domnul și el mi‐a răspuns; am strigat din pântecele Șeolului, și tu mi‐ai auzit glasul.

Iona 2:2 Referans Kwoze

Psalmi 120:1

Când strâmtorat mă aflu, eu Strig către Domnul Dumnezeu, Căci El, mereu, m-a ascultat, Iar al Său braț m-a ajutat.

Psalmi 34:6

Când strigă un nenorocit, Domnul aude negreșit, Și-l scapă din necazul lui.

Psalmi 86:13

Căci mare-i bunătatea care Tu mi-o areți, fără-ncetare. Tu ești al meu izbăvitor, Din locuința morților.

Evrei 5:7

El este Cel ce S-a vădit Că, pe pământ, când a trăit – Deși aduse cereri multe Către Acel cari, să-L asculte, Putea mereu, cu lacrimi mari Și-asemeni, cu strigăte tari, Putând să fie izbăvit De moarte, că necontenit, Tatăl din cer L-a ascultat, Căci în evlavie-a umblat –

1 Samuel 30:6

David era-n mare strâmtoare, Căci toți voiau să îl omoare Cu pietre, căci erau mâhniți, Furioși și-n contra lui porniți, Pentru tot ce s-a întâmplat. Dar David s-a îmbărbătat Și s-a-ncrezut în Dumnezeu, Care l-a sprijinit, mereu.

Matei 12:40

Așa cum Iona, altădat’ În burta chitului a stat, La fel, și Fiul omului, În inima pământului, Trei zile și trei nopți, va sta.

Psalmi 116:3

Moartea, în chingi, mă apucase; Sudoarea gropii mă-ncercase; Pradă necazului eram Și mari dureri, în trup, simțeam.

Psalmi 22:24

Pentru că niciodată, El, Să știți că, n-a disprețuit Pe cel ce-a fost nenorocit Și nici cu ură nu privește Necazul care îl lovește Pe-un om făcându-l strâmtorat! Domnul, nicicând, ascuns n-a stat, Căci El ascultă, negreșit, Când strigă cel nenorocit.

Psalmi 4:1

Domn al neprihănirii mele, Răspunde-mi când strig către Tine! Scoate-mă-n larg, în clipe grele, Când strâns sunt. Ai milă de mine! Ascultă Doamne, ruga mea!

Luca 22:44

Un chin, de moarte, L-a cuprins; Sudoarea-I care s-a prelins, În picuri mari, s-a prefăcută De sânge, și-apoi a căzut, Peste pământ. S-a tulburat Și, mai fierbinte, S-a rugat.

Isaia 14:9

N-au tihnă morți-n somnul lor, Căci locuința morților Se mișcă – de-un fior pătruns, Până-n adâncul ei ascuns – Să te primească, la sosire, Trezindu-i la a ta venire, Pe toți oameni-aceia cari, Peste pământ erau mai mari. Din somnul lor, vor fi sculați Ai neamurilor împărați.

Psalmi 65:2

Tu, Doamne, ești Acela care Ruga asculți, la fiecare. De-aceea, oamenii – știu bine – Cu toții vor veni la Tine.

Psalmi 61:2

Din capătul pământului, Către înaltul cerului, Privesc cu inima mâhnită Și strig: „Pe stânca întărită Așează-mă, o, Domnul meu! La ea, nu pot să ajung eu, Pentru că stânca – văd prea bine – E prea înaltă pentru mine!

Psalmi 16:10

Căci știu că nu va fi lăsat Sufletul meu, făr’ ajutor, În locuința morților; Iar Domnul n-o să-ngăduiască, În nici un fel, să putrezească Cel care-I este prea iubit.

Fapte 2:27

Pentru că știu, prea bine, eu, Că n-ai să lași sufletul meu Să stea-n a morții Locuință Și știu că nu e cu putință Să lași să vadă Sfântul Tău, Cum putrezește trupul Său.

1 Samuel 1:16

Să nu mă iei drept o stricată, Căci doar durerea adunată În inimă – pe-al vieții drum – M-a-mpins ca să vorbesc, acum.”

Plângerile 3:55

Dar am chemat Numele Tău, Doamne, în ceasu-acela rău – Din groapa-n care m-am aflat –

Езекиел 26:20

Atunci în groapă te pogor, Cu toți aceia care mor Și te voi duce – bunăoară – La oamenii de-odinioară. În al adâncului pământ – Unde singurătăți doar sânt, Ce dăinuie o veșnicie – Și al tău loc are să fie, Ca să nu mai fi construită, Să nu ajungi iar locuită Și-astfel, nicicând să nu mai fii În țara celor ce sunt vii.

Езекиел 31:14

Aceste se vor fi-ntâmplat Pentru ca astfel, niciodat’, Să nu mai fie îngâmfați Copacii toți ce sunt aflați Chiar lângă malul apelor, Din pricina mărimii lor, Și nici stejarii înălțați Care de nori sunt mângâiați Fiind udați de apa lor, Pentru că-n rândul morților Copaci-aceștia au să cadă Și se vor pomeni drept pradă Adâncului pământului – Printre copiii omului – Cu toți acei cari, bunăoară, În groapă-ajung de se coboară.”

2 Cronici 33:12

Dar când a fost mai strâmtorat, Lui Dumnezeu el s-a rugat Și s-a smerit în fața Lui.

Luca 11:10

Pentru că – după cum vedeți – Când cineva cere, primește; Oricine caută, găsește Și se deschide, cui va bate.