Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ioel 2:23 - Biblia în versuri 2014

23 Vă bucurați voi, cei pe care Sionul, drept copii, îi are! În Domnul, să vă veseliți, Căci de la El, ploaie, primiți. El vă dă ploaia timpurie, Precum și ploaia cea târzie, Căci El va face – bunăoară – Precum făcea odinioară

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

23 Bucurați-vă, fii ai Sionului, și veseliți-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, căci El v-a dat ploaie timpurie, cu dreptate, și v-a turnat ploaie, ploaie timpurie și ploaie târzie, ca odinioară.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 Bucurați-vă și fiți veseli în Iahve – Dumnezeul vostru – (chiar) și voi, copii ai Sionului; pentru că El vă va oferi ploaie atunci când va fi nevoie de ea. Aceasta va veni la fel ca înainte: atât la începutul, cât și la sfârșitul sezonului agricol.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 Fii ai Siónului, bucurați-vă și veseliți-vă în Domnul Dumnezeul vostru! Căci el vă dă ploaie după dreptate, face să coboare ploaia timpurie și cea târzie ca odinioară.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 Și voi, copii ai Sionului, bucurați-vă și veseliți-vă în Domnul Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie și târzie, ca odinioară.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

23 Și voi, copii ai Sionului, bucurați‐vă și veseliți‐vă în Domnul Dumnezeul vostru, căci el vă dă ploaie timpurie în dreptate și face să vă cadă ploaia, ploaia timpurie și ploaia târzie, la începutul anotimpului.

Gade chapit la Kopi




Ioel 2:23
42 Referans Kwoze  

În Domnul, să vă bucurați! Iată că, iarăși, vă zic eu, Ca să vă bucurați, mereu!


Atunci, la vreme, vor veni Ploi ca pământul să rodească Și pomi-n câmp să înflorească, Să vă aducă rod bogat.


Să căutăm ca să Îl știm Pe Domnul! Căci El Se ivește, Asemeni zorilor. Sosește La fel ca ploile ce sânt, În primăvară, pe pământ!”


În țara voastră, o să cheme – Neîncetat – ploaia, la vreme. Vă va da ploaia timpurie, Precum și ploaia cea târzie. Grâu, veți putea a strânge voi Și must și untdelemn apoi.


Pleava. Tu le vei vântura, Iar ele, risipite, sânt, Luate de-un vârtej de vânt, Furios, ce le va spulbera. Tu, însă, te vei bucura, Te vei făli, mereu, cu Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.


Vreau să se bucure, de El, Toți oamenii din Israel, Căci Domnul e Acela care, Viață le-a dat, la fiecare. Fiii Sionului să fie Plini – tot mereu – de bucurie! Se veselească, ne-ncetat, Pentru că au un Împărat!


„Încolo, vreau, dragii mei frați, În Domnul, să vă bucurați. Mie – ca să vă scriu, mereu, Aceleași lucruri – nu mi-e greu, În timp ce vouă, ne-ndoios, Vă sunt acestea, de folos.


Cereți ca Domnul să dea iară, Ploaia ce cade-n primăvară. El scoate fulgerele – iată – Și dă o ploaie-mbelșugată, Făcând astfel ca să învie Toată verdeața din câmpie.


Tărie-mi e și scut al meu, Iar inima-mi a căpătat Credință, căci m-a ajutat; De-aceea doar, de veselie, Plină de-acuma o să-mi fie, Iar prin cântarea mea, mereu, Pe Domnul am să-L laud eu.


Atuncea, Domnul va avea Grijă ca ploaie să îți dea, Peste pământu-nsămânțat Și pâine el îți va fi dat. Ogoarele scăldate-n soare Îți vor da pâine hrănitoare. Turmele tale, necuprinse, Vor paște pe pășuni întinse,


Iată că eu vă dăruiesc, Acum, învățătura mea: Ca ploaia, vreau să curgă ea; Precum o rouă pe pământ Să cadă și al meu cuvânt, Ca ploaia iute ce dă viață Cernându-se peste verdeață, Ca stropii ei care învie Covorul ierbii din câmpie.


Și-apoi, comoara Sa cea bună – Deci cerul – grijă, va avea, Să o deschidă, ca să dea Ploaie la vreme-n a ta țară, Să binecuvinteze, iară, Lucrul pe care l-ai făcut. La multe neamuri, cu-mprumut, Tu o să dai, dar n-ai să iei Nimic, de la oameni-acei.


Căci cei ce-s împrejur tăiați, Suntem chiar noi, dragii mei frați: Noi – care Îl slujim, mereu, Prin Duhul Sfânt, pe Dumnezeu – Noi – cei care am încercat, Atuncea când ne-am lăudat, S-aducem laude-n Iisus – Noi – cari, nădejdea, nu ne-am pus În lucrurile pământești, Ci doar în cele ce-s cerești.


Iar Efraim are să fie Ca un viteaz și bucurie În inimă, ca și de vin, Avea-va-n vremile ce vin. Lucrul acesta-l vor vedea Ai lor feciori și vor avea, În inimi, numai veselie, Căci Domnul le e bucurie.


Dar nu zic în inima lor: „Cu toți trebuie a ne teme, De Domnul care dă, la vreme, Ploaia ce este timpurie, Precum și ploaia cea târzie Și-apoi, la vremea potrivită, Glia-i de seceriș gătită.”


Plăcut, al meu cuvânt să-I fie! Iată că a mea bucurie E Domnul, căci de El, mereu, Se bucură sufletul meu.


Măcar că ploile, menite Pământului, au fost oprite, Iar ploaia cea de primăvară Lipsă a fost din a ta țară, Nepăsătoare ți-ai păstrat Fruntea de curvă, ne-ncetat, Și n-ai vrut a avea rușine!


În al Meu Domn, Mă bucur Eu Și vesel sunt, în Dumnezeu, Căci Mi-a dat haina mântuirii, Mi-a dat mantaua izbăvirii. Cu o cunună-mpărătească, El a voit să Mă gătească, Precum este un mire-n casă, Sau precum este o mireasă Care de nuntă-i pregătită, Cu ale ei scule gătită.


Un glas – atuncea – se va ține Și-ai să-l auzi vorbind cu tine. Când să te-abați tu vei căta La stânga sau la dreapta ta, Are să-ți spună glasu-acel: „Acesta-i drumul! Mergi pe el!”


Fața-mpăratului, senină, E semn de viață și lumină; Bunăvoința lui e ploaie De primăveri, căzând vioaie.


Neprihăniților, mereu, Vă bucurați în Dumnezeu, Umpluți fiind de veselie! Strigați, mereu, de bucurie, Toți cei care vă dovediți, În inimă, neprihăniți!


Doar dacă o să mijlocească Un înger, pentru omu-acel,


Saltă acum! Te veselește Tu, fiică a Sionului! Fiica Ierusalimului Saltă și tu, de veselie, Și strigă-acum, cu bucurie! Iată-L pe Împărat că vine Și se apropie de tine! Iată-L, El e neprihănit! Vine biruitor, smerit! El se apropie de tine! Călare, pe măgar, El vine! Pe mânzul măgăriței, iată, Venind spre tine, se arată!


N-am vrut nici ploaie să vă dau, Când încă trei luni mai erau Până porneați la secerat. Peste-o cetate, ploi, am dat, Dar peste alta, am făcut, Un strop ca să nu fi căzut. Peste-un ogor, ploaie, am dat, Iar peste altul n-a plouat.


Cum au ajuns a fi priviți Fiii aleși și prețuiți, Care sunt ai Sionului! Cum sunt priviți, azi, fiii lui, Aceia care se vădeau Că precum aurul erau! Ca niște vase, azi, ei sânt – Vase făcute din pământ – Ca o lucrare, așadar, A mâinilor unui olar!


Arc am să-Mi fac din Iuda, iată, Iar Efraim Îmi e săgeată. Sioane, scol pe ai tăi fii, Căci la ai Greciei copii, În contră, am să-i pun să stea! Te fac precum e sabia Unui viteaz, biruitor!


Măcar că Domnul, niciodat’, La drept vorbind, nu S-a lăsat Fără să facă mărturie: V-a făcut bine, cum se știe, Că a dat ploaie, după care V-a dat și vremuri roditoare, Și hrană – din belșug – v-a dat, Și bucurie v-a turnat, În inimi, de vi le-a umplut.”


Când acești oameni au să plece Și Valea Plângerii vor trece, În vale a izvoarelor O vor preface-n urma lor, Pentru că ploaia timpurie Cari peste ea are să vie, Cu binecuvântări – de-ndată – Acoperi-va valea toată.


Tu să-l asculți și, negreșit, Iartă păcatul săvârșit. Arată-i calea Ta cea bună Pe cari, piciorul, să și-l pună, Și să deschizi cerul apoi, Peste pământ să vină ploi, Căci astfel, fi-va-nevinovată Partea de moștenire, dată!


El îi preface-ntr-o nuia, Lovind pământu-apoi, cu ea, Sau dimpotrivă, într-un semn Al dragostei Lui. Te îndemn


Cu nori, El a acoperit Cerul, căci ploaie pregătește Și-astfel, pe munți, iarba-ncolțește.


Ele și întreg dealul Meu Ajunge-vor a fi, mereu, O pricină nespus de mare, Numai de binecuvântare. La vremea potrivită-apoi, Mereu, le voi trimite ploi, Iar ploaia ce le va fi dată E ploaie binecuvântată!


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite