Ioel 2:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Nu sfâșiați, straiele, voi, Ci inimile, și-napoi Veniți la Cel care, mereu, Vă este Domn și Dumnezeu, Căci El este îndurător Și îndelung e răbdător. De milă plin, S-a arătat Și-n bunătate e bogat. De relele ce le trimite – Asupră-vă îngrămădite – Și care-s gata ca să vie, Îi pare rău. Dar cine știe,

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹³ Sfâșiați-vă inimile, nu hainele! Întoarceți-vă la Domnul, Dumnezeul vostru, căci El este binevoitor și milostiv, încet la mânie și plin de îndurare, și-I pare rău când trimite nenorocirea.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Sfâșiați-vă inimile, nu hainele. Întoarceți-vă la Dumnezeul vostru; pentru că El este milos și are compasiune. Nu Se mânie repede, ci are bunătate din abundență și regretă faptul că (vă) face rău (pedepsindu-vă).

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Sfâșiați-vă inimile, nu hainele, și întoarceți-vă la Domnul Dumnezeul vostru! Căci el este milostiv și îndurător, încet la mânie și plin de bunătate și iartă răul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Sfâșiați-vă inimile, nu hainele, și întoarceți-vă la Domnul Dumnezeul vostru! Căci El este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate și-I pare rău de relele pe care le trimite.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Și sfâșiați‐vă inima și nu hainele și întoarceți‐vă la Domnul Dumnezeul vostru, căci el este milos și plin de îndurare, încet la mânie și de mare bunătate și se căiește de rău.

Ioel 2:13 Referans Kwoze

Psalmi 86:15

Însă Tu Doamne, văd prea bine, Ești milostiv și-ndurător Și îndelung ești răbdător. Bogat ești în credincioșie Și-n bunătate, pe vecie.

Psalmi 34:18

Domnul, în bunătatea Lui, Se-apropie de-acela care O inimă înfrântă are, Iar cel ce are-un duh zdrobit Are să fie mântuit.

Isaia 57:15

Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.

Miheia 7:18

Dar care Dumnezeu, sau cine Se mai aseamănă cu Tine, Nelegiuirile iertând Și cu privirea-apoi trecând Păcatele cele pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare, Cei care sunt o rămășiță De-a moștenirii Tale viță? Iată dar că a Lui mânie Nu o să țină pe vecie, Căci o plăcere mult mai mare, Găsește El, în îndurare!

Psalmi 86:5

Că Tu ești gata de iertare, Ești bun și plin de îndurare Cu toți acei care Te cheamă.

Psalmi 103:8

E milostiv și-ndurător Și îndelung e răbdător. În bunătate, e bogat

Iona 4:2

Și-apoi, pe Domnul L-a rugat: „Ah, Doamne Dumnezeul meu! Nu e așa cum am spus eu Pe când în țara mea eram? Tocmai acest lucru-ncercam Să-l ocolesc, când am fugit La Tars. Află că m-am gândit La toate, căci Te-am cunoscut: Că ești milos, eu am știut, Și că ești plin de îndurare; Că îndelunga Ta răbdare Durează până peste poate, Că ești bogat în bunătate Și Te căiești de rău, mereu.

Isaia 66:2

Iată că tot ce ați văzut, De către Mine s-a făcut, Căci toate-au căpătat ființă Numai după a Mea dorință. Spre cel ce suferă, voiesc – În vremea ‘ceea – să privesc Și spre cel care s-a vădit Că are sufletul mâhnit Știind ca de cuvântul Meu Teamă să aibă, tot mereu.

2 Samuel 1:11

David, mâhnit, și-a sfâșiat Straiul, iar cei ce s-au aflat Atunci, alăturea de el, Îndată au făcut la fel.

Romani 2:4

Sau poate că disprețuiești Tu, bogățiile cerești, Ale îngăduinței Lui Și a răbdării Domnului, Care-i atât de-ndelungată? Dar, bunătatea arătată, De Dumnezeu, nu ți se pare, Că a-ndemnat, pe fiecare, Către o stare de căință, Adică înspre pocăință?

Psalmi 51:17

Jertfa care Îți place Ție, Se-arată-a fi un duh zdrobit. Tu, Doamne, n-ai disprețuit O inimă care-i zdrobită, Îndurerată și mâhnită.

2 Regi 22:19

„Văd că smerit te-ai arătat, Iar inima ți s-a mișcat, Atuncea când ai auzit Cuvintele ce le-am rostit Eu, împotriva locului, Precum și-a oamenilor lui, Ce vor ajunge un semn care E de blestem și spaimă mare. Ai plâns și Mi te-ai închinat, Iar straiul ți l-ai sfâșiat. Tot ceea ce tu ai făcut, Sigur să fii, că am văzut.

Efeseni 2:4

Dar Dumnezeu, Acela care Este bogat în îndurare – Prin faptul că, necontenit, Pe fiecare, ne-a iubit –

Psalmi 106:45

Pentru că El Și-a amintit De legământ și a vădit Că este plin de îndurare.

Iov 1:20

S-a ridicat și, buimăcit, De toate câte le-a aflat, Mantaua el și-a sfâșiat Și și-a tuns capul. Prăbușit Cu fața la pământ, zdrobit De-aste-ntâmplări, s-a închinat, Lui Dumnezeu și-a cuvântat:

Numeri 14:18

„Domnul, așa precum se știe, Mereu, încet e, la mânie Și-n bunătate e bogat. Întotdeauna a iertat Fărădelegi și răzvrătire. Dar Domnului nu-I șade-n fire Să-l țină pe cel vinovat Ca și cum e nevinovat; Ci ne-ncetat El pedepsește Fărădelegea, căci plătește Păcatele părinților Până-n al treilea neam al lor, Și până în al patrulea, În fii care-i vor avea.

Neemia 9:17

Să Te asculte, n-au mai vrut. Minunile ce le-au făcut Le-au dat uitării, vrând apoi Ca în robie, înapoi, Să se întoarcă. Căutară Alți căpitani de-și așezară. Dar Doamne, Tu Te-ai arătat Gata să ierți, căci ești bogat În bunătate. Te-ai vădit Îndurător – necontenit – Și milostiv; căci Ți-a păsat De ei și-astfel, nu i-ai lăsat

1 Timotei 4:8

Căci este de puțin folos, Acea deprindere trupească; Însă, evlavia cerească, Mereu, este folositoare, Căci ale vieții viitoare, Făgăduinți, se află-n ea, Și are – de asemenea – Promisiunile de-acum, Pentru, al vieții noastre, drum.

Nahum 1:3

Domnul este îndurător Și îndelung e răbdător, Însă tăria ce o are Este deosebit de mare. Nu-l va lăsa nepedepsit Pe cel cari, rău, s-a dovedit. Umblă-n vârtej și în furtună, Iar norii care se adună Sunt numai praful cel pe care Îl iscă ale lui picioare.

Езекиел 9:4

Domnul i-a zis apoi: „Să pleci Și prin Ierusalim să treci, Pentru că vreau ca în cetate Să te-ngrijești a fi-nsemnate Frunțile oamenilor care Gemete scot fără-ncetare, Din pricina păcatelor, Precum și-a urâciunilor Care se fac în locu-acel.

2 Regi 6:30

Aste cuvinte l-au străpuns În inimă, pe împărat Și hainele și-a sfâșiat. Întreg poporul a văzut Că-avea un sac – din păr făcut – Pe al său trup înfășurat.

2 Regi 5:7

Când împăratul cel pe care Țara lui Israel îl are, Acea scrisoare a citit, Straiul și-a rupt și-a glăsuit: „Dar ce gândește că sunt eu?” Crede, cumva, că-s Dumnezeu? Asemeni Lui, pot să lucrez? Pot să omor sau să-nviez Pe cineva? Am eu, putere Să vindec, încât el îmi cere, Pe omul său, să-l lecuiesc De lepră? Însă, mă gândesc Că al Siriei împărat, Prilej de ceartă mi-a cătat.”

1 Regi 21:27

Ahab, atent, a ascultat Cuvântul spus și s-a speriat. Apoi, îndată s-a smerit, Straiul și-a rupt și a postit. Mergea încet, înfășurat În sac, ținând capul plecat.

Geneza 37:34

Hainele-apoi și-a sfâșiat, Pe coapse, sac și-a-nfășurat Și multă vreme a jelit Pe fiul său, care-a pierit.

Geneza 37:29

Ruben, la groapă, a venit, Dar Iosif n-a fost de găsit. Atunci, haina și-a sfâșiat,

Isaia 58:5

Oare, Îmi e Mie, plăcut, Postul pe care l-ați ținut? Credeți că-Mi place să privesc Cum oamenii își chinuiesc Ale lor suflete, când vin Și-o zi de post, ‘nainte-Mi, țin? Credeți că poate să Îmi placă Atunci când ei, capul, își pleacă, Asemeni unui pipirig, Sau când, cutremurați de frig, Pat în cenușă, ei își fac Și-și întind oasele pe sac? Aceasta-i ziua postului, Plăcută-n fața Domnului?

2 Regi 22:11

Când împăratu-a auzit Cuvântul legii, s-a-ngrozit Și hainele și-a sfâșiat.

Ieremia 41:5

Optzeci de oameni au venit, Care cu daruri s-au suit, La Casa Domnului. Erau Oameni cari, din Sihem, veneau, Din Silo și de-asemenea Veneau și din Samaria. Ei aveau bărbile tăiate Și purtau straie sfâșiate. Pe piele, tăieturi, aveau, Pe care ei și le făceau. Oameni-aceștia, fiecare, Aduceau daruri de mâncare Și cu tămâie, Domnului, Spre-a le-nchina în fața Lui.

Ieremia 42:10

„În țară, de veți rămânea, Vă fac să propășiți în ea, Pentru că nu vă nimicesc, Ci dimpotrivă, vă sădesc. Nu am să vă mai smulg apoi, Căci rău îmi pare, pentru voi Și pentru tot răul făcut, De care parte ați avut!

Osea 14:1

„Întoarce-te dar, Israel, La Domnul! Vino la Acel Care S-a dovedit, mereu, Că este al tău Dumnezeu! Pentru că, iată, ai căzut, Prin relele ce le-ai făcut.

2 Cronici 6:27

Tu să-l asculți și, negreșit, Iartă păcatul săvârșit. Arată-i calea Ta cea bună Pe cari, piciorul, să și-l pună Și să deschizi cerul apoi, Peste pământ să vină ploi, Căci astfel, fi-va-nviorată Partea de moștenire dată!

Ieremia 36:7

Poate că se smeresc și-apoi, Se vor întoarce înapoi, Din căile lor cele rele, Din ale lor păcate grele. Poate că-ncearcă a fi buni ‘Nălțând spre Domnul rugăciuni, Căci mare e a Lui mânie. Urgia Lui gata-i să vie Și să lovească ăst popor Cari este neascultător – Așa precum l-a înștiințat – Cu tot ce l-a amenințat!”

Iona 3:9

Că se îndură Dumnezeu. Se va căii, și ceasul greu – De noi – îl va îndepărta Și poate că ne va ierta. Astfel, mânia Lui aprinsă, Nădăjduim că va fi stinsă, Sub al ei val să nu pierim, Ci viața să ne-o izbăvim!”