Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ioan 9:24 - Biblia în versuri 2014

24 Când Fariseii l-au chemat, Pe orbul ce-a fost vindecat, I-au zis: „Slavă, lui Dumnezeu, De-acuma, să Îi dai, mereu! Cel ce te-a vindecat, pe tine, E-un păcătos, știm foarte bine.”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

24 L-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i-au zis: ‒ Dă glorie lui Dumnezeu! Noi știm că Omul Acesta este păcătos.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Fariseii l-au chemat a doua oară pe cel care fusese orb și i-au zis: „Glorifică pe Dumnezeu (nu pe acest Om), pentru că noi știm despre El că este un păcătos!”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 Atunci l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i-au zis: „Dă glorie lui Dumnezeu! Noi știm că omul acesta este un păcătos”.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

24 L-au chemat deci a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu! Noi ştim că acest om este un păcătos.”

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 Fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu: noi știm că omul acesta este un păcătos.”

Gade chapit la Kopi




Ioan 9:24
22 Referans Kwoze  

„Nu ține, ziua de Sabat, Omul Acel? E foarte greu, Să crezi că, de la Dumnezeu, Sosește El” – unii ziceau. Alții, în schimb, se întrebau: „Un păcătos – un om – cum poate, Astfel de semne minunate, Ca să înfăptuiască, oare?” Și, între ei, fu dezbinare.


După ce astfel îl găsise, Pe vinovat, Iosua zise: „Fiule, slavă-I dăruiește Lui Dumnezeu! Mărturisește Tot ce-ai făcut. Când îmi răspunzi, Te rog, nimic, să nu-mi ascunzi.”


Când preoții cei mai de seamă Și-aprozii lor – de bună seamă – Strigară, de cum L-au zărit, „Iisus să fie răstignit!”,


Pe Cel care n-a cunoscut Nici un păcat, El L-a făcut, Păcat să fie, pentru noi, Ca să putem să fim apoi – Prin El – neprihănirea care, Al nostru Dumnezeu o are.”


Iată că Domnul a făcut Ceea ce Legea n-a putut, Pentru că firea pământească A reușit să o oprească, Lăsând-o fără de putere. Dar Dumnezeu – prin a Lui vrere – Atuncea a intervenit Și astfel, fost-a osândit Păcatu-n firea pământească, Căci L-a trimis să se jertfească Pe însuși Fiul Său – Cel care – O fire asemănătoare, Cu a păcatului, luase Când, înspre lume, se-ndreptase,


De n-ar fi făcător de rele, Crezi că la tine-am fi ajuns, Cu El, acum?” – ei i-au răspuns.


Din sinagogi, fără vreo vină Veți fi goniți; ba o să vină Vremea, când crede-va oricine, Că dacă vă ucide-i bine, Că el, o slujbă, a adus, Lui Dumnezeu, când v-a răpus.


N-am, multe, să vă mai vorbesc. Curând, am să vă părăsesc. Stăpânitorul lumii vine, Însă, nimic n-are, cu Mine;


Este un drac?” „N-am drac”, a spus Către Iudei, Domnul Iisus, „Ci Îl cinstesc, pe Tatăl Meu. Voi, însă, nu Mă cinstiți. Eu


Dar cine, dintre voi toți, poate A dovedi, că am păcate, Când, adevăr spun? Cum nu vreți, Atuncea, ca să Mă credeți?


Pentru ca toți să Îl cinstească, Pe Fiu, și să Îl prețuiască, Precum, pe Tatăl, Îl cinstesc. Cei cari, pe Fiu, nu-L prețuiesc, Îl necinstesc – v-o spun deschis – Pe Tatăl, care L-a trimis.


Cari se aflară lângă ei – Și-L auziră pe Iisus – Îndată au cârtit și-au spus: „Ceea ce face, nu-i frumos! Stă-n gazdă, la un păcătos!”


Văzând aceasta, cărturarii Și Fariseii – toți mai marii – Pe seama lui Iisus, cârteau Și unii altora-și spuneau: „Pe păcătoși, El îi primește! Vedeți? Și-apoi, cu ei, prânzește!”


Când Fariseul ce-l poftise Văzu acest lucru, își zise: „Omul Acesta, de-i proroc, Ar ști – ca toți, din acest loc – Căci cea, ce-I șade la picioare, Este o păcătoasă, mare.”


Pe dealul Căpățânilor, Lângă Iisus, au răstignit Și doi tâlhari. S-au potrivit, Unul în dreapta lui Iisus, Iar celălalt, la stânga-I pus.


„Să ascultați Cuvântul Lui, Voi cari, Cuvântul Domnului L-ați ascultat, umpluți de teamă, Și L-ați luat mereu în seamă. Iată ce zic ai voștri frați, De care sunteți alungați Și care vă urăsc mereu, Din pricina Numelui Meu: „Domnul să facă – dacă poate – Ca slava Lui să se arate, Să vă vedem, când o să vie, Că plini sunteți de bucurie!” Dar rușinați se pomenesc Cei care astfel vă vorbesc!


Acum, greșeala săvârșită, Trebuie-a fi mărturisită – Grabnic – în fața Domnului Și să se facă voia Lui! Să înțeleagă orișicine, Că de femeile străine – Și de popoarele aflate În astă țară așezate – Trebuie să se-ndepărteze, Iar calea lor, să n-o urmeze.”


„O fi sau nu, un păcătos, Nu știu! Ci știu doar că m-a scos Din bezna-n care m-am născut!”– Răspunse orbul. „N-am văzut, Însă acuma, am ajuns Să văd, și-atât îmi e de-ajuns!”


Peste pământ, s-a abătut, Atuncea, un cutremur mare, Cari, să dărâme-a fost în stare, A zecea parte, din cetate. Dintre ființele aflate Atunci, acolo, șapte mii S-au șters, din rândul celor vii. Oamenii care au scăpat S-au îngrozit și slavă-au dat, Acelui care e, mereu, Al cerurilor Dumnezeu.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite