Ioan 8:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Aceste lucruri, ei le-au spus, Să-L ispitească pe Iisus, Ca pricină să Îi găsească, Să poată să-L învinuiască. Iisus, însă, S-a aplecat Și, cu un deget, a zgâriat Pământul și, ceva, a scris;

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁶ Spuneau lucrul acesta ca să-L pună la încercare, pentru ca să aibă cu ce să-L acuze. Isus însă S-a aplecat și a început să scrie cu degetul pe pământ.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Veniseră cu acest caz ca să Îl pună în dificultate și să aibă un cap de acuzare împotriva Lui. Dar Isus S-a aplecat și scria cu degetul pe pământ.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Însă spuneau aceasta ispitindu-l, ca să aibă de ce să-l acuze. Dar Isus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁶ Ziceau aşa ca să-L pună la încercare şi ca să aibă pentru ce să-L acuze. Dar Iisus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească și să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos și scria cu degetul pe pământ.

Ioan 8:6 Referans Kwoze

Ieremia 17:13

Doamne, nădejdea cea pe care Neamul lui Israel o are! Cei ce Te părăsesc pe Tine Acoperiți sunt, de rușine.” „Cei care, de la Mine, cată – Necontenit – să se abată, Scriși au să fie, pe pământ, Că-L părăsesc pe Domnul Sfânt, Pe Cel care – din veșnicie – Este izvor de apă vie.”

Luca 10:25

Să-l ispitească, pe Iisus, Un învățat al Legi-a spus: „Învățătorule, socot Să Te întreb, în ce fel pot, Veșnica viață, a obține? Ce sfaturi ai, deci, pentru mine?”

Matei 19:3

Mulți Farisei și-L ispitiră: „E-ngăduit, pentru vreo vină, Sau cine știe ce pricină, Bărbatul să-și lase nevasta?”

Amos 5:10

Ei îl urăsc pe-acela care Îi mustră pentru-a lor purtare, Iar de cel care le-a vorbit Din inimă, ei s-au scârbit.

Qohelet 3:7

Ruptul are un timp și el. Cusutul are vremea lui. Prinse de mersul timpului, Tăcerea și vorbirea sânt.

1 Corinteni 10:9

Să nu-ncercăm, acum, și noi, Pe Domnul, să Îl ispitim, Căci nimiciți avem să fim. Unii din ei L-au ispitit, Iar El, prin șerpi, i-a prăpădit.

Marcu 10:2

Și Farisei, de-L ispitiră; Ei, pe Iisus, L-au întrebat, Dacă-i permis, unui bărbat, Ca soața, să își părăsească.

Marcu 8:11

Veniră niște Farisei, Care, știindu-i din ‘nainte, Porniră-o ceartă de cuvinte, Cerând un semn din cer. Iisus

Matei 26:63

Iisus tăcea, privind în jur. Preotu-a zis atunci: „Te jur Pe Dumnezeu cel viu, că-I ești Fiu și Hristos, cum ne vorbești!”

Matei 22:35

Să-L ispitească pe Iisus. Un învățat al Legi-a spus:

Matei 22:18

Iisus, care le cunoștea Gândul, le-a spus: „Părerea Mea, Este că voi nu vreți să știți, Voiți doar să Mă ispitiți!

Matei 16:1

Grăbiți, veniră Fariseii – Îi însoțeau și Saducheii – Vrând, lui Iisus, să Îi vorbească. Gândind ca să Îl ispitească, Un semn, din ceruri, I-au cerut.

Matei 15:23

Iisus tăcea îngândurat. Atuncea, s-au apropiat Discipolii, încetișor, Și L-au rugat, stăruitor: „Privește Doamne, înapoi, Căci iată, strigă după noi!”

Matei 10:16

„Iată, Eu vă trimit, acum, Să o porniți pe al Meu drum. Sunteți asemeni oilor, Plecate-n calea lupilor. Fiți înțelepți deci, dragii Mei, La fel ca șerpii. Porumbei, La răutate, vreau să fiți.

Amos 5:13

Iată ce trebuie să facă Cei înțelepți, acum: să tacă, Pentru că vremile sunt rele Și se arată timpuri grele.

Daniel 5:5

În acea clipă, au văzut O mână cum a apărut, ‘Naintea sfeșnicului. Ea – Pe tencuiala ce-o avea Zidul care a străjuit Acel palat – a scrijelit Niște cuvinte, de îndat’. Lucrul acest l-a observat Și împăratul, căci zărise Mâna aceea care scrise Ceva, atunci, pe tencuială.

Proverbe 26:17

Un trecător ce se oprește Și-n cearta care nu-l privește Se-amestecă neîntrebat, E ca acel care-a luat Un câine de urechi. Privit,

Numeri 14:22

Atât este de-adevărat Că toți cei care s-au uitat La slava Mea și au văzut Minunile ce le-am făcut – Și în Egipt și în pustie – Și-apoi au cutezat să vie, La Mine, și M-au ispitit De zece ori și n-au voit Ca să asculte glasul Meu –

Geneza 49:9

Acum, ascultă fiul meu: Tu – Iuda – ești un pui de leu! Tu te-ai întors de la măcel! Ca și un leu se culcă el – Ca o leoaică e culcat – De cine fi-va el, sculat?

Ioan 8:2

Plecă Iisus, dar dimineață, Veni la Templu, să dea față, Din nou, cu-acele gloate multe, Nerăbdătoare să-L asculte. Acolo, jos, S-a așezat Și-nvățături, apoi, le-a dat.

Luca 11:16

Alții, să-L ispitească-au vrut, Cerând un semn, din cer, să vadă, Să poată-n acest fel, să-L creadă.

Marcu 12:15

Plătim sau nu, Cezarului?” Fățarnicul lor gând, ascuns, Iisus, îndată, l-a pătruns, Și-a întrebat: „De ce veniți, La Mine, să Mă ispitiți? Dați-Mi un ban!”, El le-a mai spus,

Psalmi 39:1

Cu mine însumi am vorbit Și-n felu-acesta am grăit: „Necontenit – în toate cele – Am să-mi veghez căile mele, Ca nu cumva, dacă vorbesc, Cu limba să păcătuiesc. Un frâu am să-mi așez la gură, Ca să vorbească cu măsură, Atâta timp cât o să stea Omul cel rău, în fața mea.”

Marcu 3:2

Toți Fariseii Îl pândeau, Pe Domnul, pentru că voiau Să poată a-L învinui, În caz că-l va tămădui, Pe bietul om. Când l-a zărit,