Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ioan 8:42 - Biblia în versuri 2014

42 Iisus le zise: „Vă spun Eu: De L-ați avea Tată, pe Mine, Atuncea, M-ați iubi și-ați ține La ce v-am spus, pentru că Eu Ieșit-am de la Dumnezeu, Și-n lumea voastră am sosit; Nu de la Mine am venit, Ci sunt aici – cum v-am mai zis – Pentru că Domnul M-a trimis.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

42 Isus le-a zis: ‒ Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, atunci M-ați iubi, pentru că Eu de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Căci Eu n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

42 Isus le-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-ați iubi și pe Mine; pentru că Eu provin de la Dumnezeu. Nu am venit din proprie inițiativă, ci El M-a trimis.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

42 Isus le-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, m-ați iubi, pentru că eu am ieșit și vin de la Dumnezeu. Eu nu am venit de la mine însumi, ci el m-a trimis.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

42 Iisus le-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-aţi iubi, fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Pentru că nu am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

42 Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-ați iubi și pe Mine, căci Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu; n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis.

Gade chapit la Kopi




Ioan 8:42
22 Referans Kwoze  

Aminte dar, să luați voi, Că, de la Mine, nu v-am zis Nimic, ci Cel ce M-a trimis – Al Meu Tată – Mi-a poruncit Să vă spun tot ce-am auzit.


Eu sunt în Tatăl, El e-n Mine – A crede-așa ceva, nu-ți vine? Cuvintele ce le-am spus Eu, Nu-s de la Mine; Tatăl Meu Care, în Mine, locuiește, Lucrările-Și înfăptuiește.


Le-am dat, ceea ce am adus: Cuvintele ce Mi le-ai spus. Ei au știut, când le-au primit, Că, de la Tine, am ieșit Și au crezut, precum le-am zis, Că Tu, în lume, M-ai trimis.


Neprihănitule-al Meu Tată, Că lumea nu Te-a cunoscut, Ci numai Eu, doar, Te-am știut; Însă, acum, și ei știu bine, Că sunt trimis, aici, de Tine.


Un fiu, pe tată, l-a cinstit, Iar sluga pe acela care Îl știe că stăpân îl are. Dacă Îmi spuneți că sunt Tată, Unde Îmi este cinstea dată, Cinstea care Mi se cuvine? Dar unde e frica de Mine, Dacă Stăpân Îmi spuneți voi?” – A zis al oștii Domn, apoi. Răspundeți dar, acum, cu toți, Voi cei care sunteți preoți, Cari Numele-Mi nesocotiți Și să-ntrebați mai îndrăzniți: „Cu ce-am nesocotit noi, oare, Numele Tău Cel sfânt și mare?”


Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.


Noi am văzut și vă vestim – Căci tuturor mărturisim – Că Tatăl – Dumnezeu Cel viu – În lume, L-a trimis pe Fiu – Pe Fiul Său, precum se știe – Ca El, Mântuitor, să fie.


Eu, În al Tatălui Meu Nume, Venit-am, în această lume, Și totuși, nu-s – de voi – primit. Un altul, când va fi venit – În propriu-i nume – imediat, De voi, el fi-va acceptat.


Dacă, cumva, se dovedește, Că cineva nu Îl iubește Pe Domnul nost’, Hristos Iisus, Să fie, anatema, pus! Mai înainte de-a fi gata Epistola, zic: „Maranata!” (Cuvântul, tălmăcit, e bine, Prin „Iată, Domnul nostru vine!”)


Prin Fiul Său, Dumnezeu vrea Ca mântuire să îi dea, Lumii – acesta-i al Său țel – Nu să o judece, prin El.


Pentru ca toți să Îl cinstească, Pe Fiu, și să Îl prețuiască, Precum, pe Tatăl, Îl cinstesc. Cei cari, pe Fiu, nu-L prețuiesc, Îl necinstesc – v-o spun deschis – Pe Tatăl, care L-a trimis.


„Apoi, un râu, eu am văzut, Iar apa lui, mi s-a părut A fi de-o limpezime care, Numai cristalul o mai are. Aceasta era apa vie, Ieșind din jilțul de domnie, Cari este al lui Dumnezeu, Precum și-al Mielului, mereu.


Dar când venit-a, peste fire, A vremurilor împlinire, Tatăl, din ceruri – cum a zis – Pe al Său Fiu, ni L-a trimis – Cari, prin femeie-i zămislit Și cari, sub Lege, a venit –


„Chiar dacă Eu, precum am spus, Mărturisesc” – zise Iisus – „De Mine Însumi, să se știe, Că dreaptă-i a Mea mărturie, Căci știu de unde am venit Și unde merg; dar, negreșit, Voi nu știți de unde vin Eu, Nici unde duce drumul Meu.


Hristos știind că-n mâini I-a pus, Tatăl Său, tot – pentru că El Era, de fapt, Fiul Acel Plecat din cer, ca înapoi, La Domnul, să se-ntoarcă-apoi –


Noi știm că toate, Tu le știi, Că n-ai nevoie ca să fii, De către nimeni, întrebat. Acum, credem că ești plecat, Chiar de la Domnul Dumnezeu.”


Noi știm că Fiul Domnului S-a pogorât din cerul Lui, Iar când, la noi, El a venit, Pricepere ne-a dăruit Și, să-L cunoaștem, ne-a-nvățat, Pe Cel cari e adevărat. Acum, noi ne aflăm în El: Suntem cu toții, în Acel Care-i adevărat, de sus, Adică, în Hristos Iisus – În Fiul care-i Dumnezeu Și-i viață veșnică, mereu.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite