Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ioan 5:30 - Biblia în versuri 2014

30 Așadar, să-nțelegeți bine: Nimic nu fac Eu, de la Mine, Ci judec cum am auzit. Și iată, dreaptă, s-a vădit Că este a Mea judecată, Fiindcă nu cat, niciodată, Să Îmi fac voia – cum am zis – Ci-a Tatălui, cari M-a trimis.”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

30 Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi; Eu judec după cum aud, și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

30 Eu nu pot face nimic din proprie inițiativă. Judec în conformitate cu ce aud; iar judecata Mea este corectă, pentru că nu intenționez să fac ce vreau Eu, ci (doar) ce dorește Tatăl care M-a trimis.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

30 Eu nu pot să fac nimic de la mine. Judec după cum aud și judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut voința mea, ci voința celui care m-a trimis.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

30 Eu nu pot să fac nimic de la Mine Însumi: după cum aud, aşa judec, iar judecata Mea este dreaptă, fiindcă Eu nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

30 Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.

Gade chapit la Kopi




Ioan 5:30
21 Referans Kwoze  

Afară, căci Eu n-am venit – Din ceruri – să fac voia Mea, Ci să fac voia Celuia Ce M-a trimis aici. Vă zic,


Iisus, cuvântul, a luat, Zicând: „Vă spun, adevărat, Că Fiul – să-nțelegeți bine! – Nimic nu face, de la Sine. Ci tot ce face, a văzut, Cum al Său Tată a făcut. Ceea ce Tatăl săvârșește, Și Fiu-apoi înfăptuiește.


Iisus le-a zis: „A mea mâncare, E să fac voia Celui care Trimisu-M-a, iar Eu voiesc, Lucrarea, să I-o împlinesc.


Eu sunt în Tatăl, El e-n Mine – A crede-așa ceva, nu-ți vine? Cuvintele ce le-am spus Eu, Nu-s de la Mine; Tatăl Meu Care, în Mine, locuiește, Lucrările-Și înfăptuiește.


Apoi, puțin, S-a-ndepărtat, S-a prăbușit și S-a rugat: „Tată, iată a Mea dorință: Te rog, dacă e cu putință, Îndepărtează ăst pahar, Ce Mi-a fost dat, de Mine; dar, Nu vrerea-Mi fie-nfăptuită, Ci voia-Ți, vreau a fi-mplinită.”


Iisus, cuvântul, Și-a urmat: „Abia când Îl veți fi-nălțat, Pe Fiul omului, afla-veți Că „Eu sunt”; doar atunci, ști-veți Cum că nimic, nu-nfăptuiesc Eu, de la Mine, ci vorbesc, Doar precum Tatăl M-a-nvățat.


Căci și Hristos – prin ce-a făcut – Nu Sie Însuși Și-a plăcut, Ci a făcut precum s-a zis, Precum e, în Scriptură, scris: „Ocara ce lovea în Tine, Iată, căzut-a peste Mine.”


Nu caut, slava Mea, vreodată, Căci este Unul care-o cată Și judecă. Adevărat


Iisus le zise: „Vă spun Eu: De L-ați avea Tată, pe Mine, Atuncea, M-ați iubi și-ați ține La ce v-am spus, pentru că Eu Ieșit-am de la Dumnezeu, Și-n lumea voastră am sosit; Nu de la Mine am venit, Ci sunt aici – cum v-am mai zis – Pentru că Domnul M-a trimis.


În lume. Eu Te-am proslăvit, Pe-acest pământ, și am sfârșit Lucrarea care Mi-a fost dată,


În fața Domnului, strigați, Pentru că vine Cel Prea Sfânt, Să judece acest pământ! După credincioșia Lui, Popoarele pământului, Atuncea fi-vor judecate, Căci Domnul face-va dreptate.


Iisus i-a zis lui Petru-apoi: „Îți pune sabia-napoi, În teacă! Ori crezi că nu vreau, Acest pahar, ca să îl beau, Când Mi-a fost dat de Tatăl Meu? Dar pentru el, venit-am Eu!”


Omori pe cel bun împreună Cu cel ce-i rău? Ce-o să se spună? Aceeași soartă s-aibă toți? Să faci așa ceva, nu poți! Tu care judeci tot pământul, Tu care ești Dumnezeu Sfântul, Să nu faci, oare, Tu, dreptate? Să nu pui rânduială-n toate?”


Dar, cu-mpietrirea arătată – În a ta inimă-adunată – Ai să-ți aduni tu, bunăoară, Neîncetat, doar o comoară, Ce este plină de mânie, Pentru-acea zi ce va să vie, În care fi-va arătată Adevărata judecată, Pe care-o face Dumnezeu,


Noi știm dar, despre Dumnezeu, Că judecata Lui, mereu, Față de cei ce-au îndrăznit Așa ceva de-au săvârșit, E potrivită, ne-ncetat, Cu adevărul arătat.


Duh de dreptate, va fi El, În vremea ‘ceea, pentru cel Care în grijă are – iată – Scaunul pentru judecată. Ca o putere, va fi El În vremea ‘ceea, pentru cel Cari pe vrăjmaș îl dă-napoi, Până la poarta lui apoi.


Al tău Domn a găsit cu cale, Capăt de-a pus, pedepsei tale! Dușmanul ți l-a-ndepărtat! Domnul – Cel care-i Împărat În Israel – este cu tine Și în al tău mijloc El vine, Iar de necaz – de bună seamă – Nu trebuie să mai ai teamă, Și nici de vreo nenorocire Ce se abate peste fire!


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite